Vantule, Voiculescule…angajati-l pe baiatul asta :))

Bai fratilor, ce naiba se intampla cu unii oameni de reusesc politicienii astia sa le spele complet creierul? L-am gasit pe unul care a scris intr-o zi si jumatate mai multe “stiri” decat toate portalurile patronate de Vantu si Voiculescu la un loc (vorba vine).

Daca l-ar angaja pe asta ar trebui sa dea afara cel putin 10 oameni. Face lejer munca a 10 ziaristi de birou care stau cu ochii pe fluxuri si dau copy-paste. Am vazut eu multi postaci platiti dar asta cred ca ii depaseste pe toti. Daca o face si pe gratis e si mai grav.

Lasati deoparte simpatia lui politica. Oricum e penibil sa crezi ca exista vreun politician care doreste si poate schimba ceva. Politica e buna doar la bere. Anima spiritele si creste vanzarile. E fascinant insa cat de mult a putut scrie.

Are viitor in presa

Selectia si scrierea stirilor – mica lectie pentru jurnalistii sportivi

Cautand azi o informatie legata de fotbal – recunosc: fac parte din marea masa care urmareste acest sport mult blamat de alde Badea – am ajuns pe un mic blog legat de sport.Apoi am descoperit si altele. Dar acesta mi-a atras ceva mai mult atentia.

Probabil ca sunt niste baieti pasionati de fotbal, care au descoperit si ei recent blogosfera. Dreptul lor, bravo lor.

Lasand deoparte faptul ca nu poti intra pe piata publicatiilor de sport cu un mic blog, lasand deoparte faptul ca nu exista business pe care sa-l faci fara sa investesti ceva banuti trebuie sa marturisesc ca apreciez genul asta de incercari, de idei. E clar ca pot sa dispara in 2 saptamani sau ca o s-o tina asa un an cu maximum 30 de citiri pe zi. Asta va fi treaba lor. Nu ma intereseaza acest aspect

In schimb, fara a exagera cu privire la un blog care are 2 zile de la lansare, dpdv jurnalistic, ce ma intereseaza si ce mi-a placut la rpfotbal e modul de selectie a stirilor. Si, nu in ultimul rand, chiar felul in care sunt scrise. Daca sunt in stare sa aloce timp si seriozitate nu m-ar mira daca intr-un an se apuca sa faca un site specializat. Sa profite de avantajele internetului, in aceasta era informationala.

Asa se alege o stire, asa se scrie. Apoi cauti o alta forma de prezentare. Mai departe incerci sa mentii ritmul de “alimentare” cu stiri si ….

Ion Cristoiu – colectionarul de jeg

“Am acceptat oferta voastra dintr-un motiv foarte simplu. Eu niciodata nu am avut un public sofisticat, iar al vostru mai are si bun-simt. La garderoba Bibliotecii Academiei angajatele citesc Ring, nu Jurnalul national”. (via Hotnews).

Cuvintele pline de venin, flegma si neputinta apartin unicului manechin din mass-media post-decembrista. Vorbim aici de promotorul vestei slinoase purtata peste camasile  infestate de sudoarea libidinoasa, caracteristica barbatului lipsit de cel mai important organ. Si anume…coloana vertebrala.

Este vorba de Ion Cristoiu. O creatura care beneficiaza inca de succesul EVZ din anii ’90. Spun ca beneficiaza pentru ca inclusiv eu am tendinta sa spun: ” Da, frate’, Cristoiu rules in materie de presa. E tare de tot. Aproape toti jurnalistii cu experienta au trecut prin mana lui. E bun rau. Stie sa faca presa. Stie sa vanda”. Problema e ca acest rationament este complet gresit. Exista cateva reguli pe care le respecta inclusiv Mama Natura. Si anume: “1. Nu iti futi in gura semenii. Mai ales pe cei care ti-au dat si-o paine. 2. Daca esti o mata jigarita nu incerca sa te dai caine ca nu-ti iese”.

Cine poate uita surasul condescendent al manechinului, in timp ce il asculta pe bolnavul de Stan, in emisiunea parintelui reformat Gadea?

Cine poate uita faptul ca a curs ceva apa pe Dunare,

De ce…Hotnews…de ce?

Cam ce reactie poate avea o persoana care are cat de cat idee despre cum functioneaza mecansimele mass-media, despre relatia dintre presa si putere sau despre persoanele implicate in acest fenomen, atunci cand citeste acest material publicat de Hotnews, apartinand distinsului nostru profesor Mihai Coman?

Trecem peste scriitura incalcita (statistici, presarate cu idei “proprii” lansate in online de cativa ani buni), trecem si peste faptul ca unghiul de abordare este la nivelul clasei a III-a de la scoala de copii cu dizabilitati, pana la urma nu bagam in seama nici faptul ca nu se afla in postura de a comenta mass-media, tinand cont de faptul ca respectivul este un simplu “self made copy-paste teacher”…trecem peste tot si tot nu intelegem de ce Hotnews a publicat acest material?

Chiar in asa-zisul text (inclus la categoria OPINII???) se regaseste citat un angajat Hotnews, cu un text incomparabil mai bun. Sub toate aspectele. Are o penita mai buna, este mai articulat, mai argumentat…mai tot ce vreti. Este o scriitura care mi-a placut foarte mult. Textul domnului Coman, poate, in cel mai fericit caz, sa impresionez un student din anul I (care oricum va iesi bata din FJSC). Incepand cu anul II, banuiesc ca respectivii studenti citesc blogosfera si au aflat de mult timp faptul ca in presa din Romania esti inconjurat de jeg si jeguri, de persoane fara nicio urma de bun-simt sau eleganta care s-au vandut. Pentru ca asta e singurul mesaj transmis de Mihai Coman. Nicidecum o analiza profunda a relatiilor dintre patroni si politica, dintre patroni si presedintii companiilor private care isi cumpara de 10 ani linistea, prin intermediul publicitatii. De salariile mizere, inscrise pe cartea de munca, ale celor care aduc si scriu stirile etc.

Inteleg, in ultima instanta, motivatia celor de la Hotnews. Sau cred ca o intrezaresc. Este ceva de genul: Mihai Coman este

Intrebari primordiale

Ce cauta Bogdan Chireac, de o luna de zile, pe sticla?

Cat de lipsiti de coloana si de cel mai elementar bun simt trebuie sa fie cei care iau decizia sa il invite? Respectiv cacaciosii de la Realitatea TV!?

Cata nemernicie si cata nesimtire incap in acea scarba asudata, de isi permite sa comenteze si sa infiereze afacerile facute de X si Y cu statul?

Cata milostenie incape in Bunul Dumnezeu de nu-l trasneste, macar asa un pic (cat sa-i amorteasca limba pe vecie), atunci cand vorbeste de contracte atribuite de stat, pe baza de “relatii”?

Cata prostie mai incape in noi de nu reusim sa inchidem televizoarele pentru doua luni, aratandu-le astfel, fariseilor din mass-media, ce inseamna adevarata putere a celor care mai au inca ceva creier?  Cam pe unde s-ar duce rate-card-ul acestor tradatori imputiti din presa, dupa doua luni in care vor prezenta directorilor de marketing din companiile private audiente de cateva mii de persoane per emisiune?

Cam cati bani credeti ca primeste un reporter simplu de la Antene, de exemplu, in perioada de campanie, pe luna, de la diverse partide politice? (Cine raspunde corect primeste un premiu. Serios. Trimit cu DHL o sticla de vin exceptional. Raspunsurile sa fie de genul: partidul X = Y euro,  etc. Sunt acceptate marje de eroare de 20 procente. Daca se greseste la un singur partid premiul nu se acorda )

Cati tampiti mai exista in Romania, cu varste cuprinse intre 20-40 de ani,

Regula numarul 1 in Romania

“Eu stiu despre ce-i vorba! Tu, fraiere, mars la cotet “

Asta e regula numarul 1. Nu incercati sa gasiti alte variante. Asta e si gata. De aici pleaca totul. Continuarea rationamentului ar fi cam asa:

“Eu stiu cum sta treaba, asa ca…taci din gura fraiere. Ma pis pe tine. Nu ma inveti tu pe mine. N-ai ce sa ma inveti. Ma doare in cur de istoria ta, a familiei tale…de educatia si cultura ta. La paine ies in slapi, parchez unde vreau si merg pe unde vreau. Vorbesc cat de tare vreau eu si, mai ales, cand vreau eu. Ma port cum vreau si vorbesc cum vreau. Ma imbrac cum vreau eu si fac ce vrea muschii mei. Cine esti tu, ba, bulangiule, sa-mi tie mie teorii? Carnat flausat ce esti! Da-i drumu’ de-aici ca-iti rup capul, fraiere! Esti praf, loosere! N-ai valoare, nu esti adevarat”

Astia sunt retarzii care “au inteles” si traiesc din plin capitalismul in Romania. Astia sunt cei pentru care valoriile si principiile inseamna doar valoarea materiala si principiul  basinii care iese prin gel si toalele de “firma”. Si, nu numai ei. Sunt zeci de categorii. Sportivi, ziaristi, functionari la stat si la banci…etc.

(Imi aduc aminte ca acum vreo 3-4 ani au venit in tara homosexualii aia de la Dolce&Gabana. Iar la plecare au zis ca marfa gasita prin mall-uri si alte magazine e mai fake decat aia din Cambodgia. Cica unele modele de haine, care erau inscriptionate D&G, nici macar nu exista pe linia lor de productie. Acum,ma-ntreb ranjind, ce-or fi zis pacalicii aia care au dat 8 milioane pe o pereche de blugi, dupa ce au auzit stirea? )

P-astia i-as impusca. Fara mila. Ma lovesc si ne lovim de ei aproape peste tot. Pot sa aibe si 2 facultati facute. Iar limbajul sa nu fie ca cel descris in randurile de mai sus. Ideea insa ramane aceeasi, in cazul ambelor categorii/tipologii. O diploma nu schimba cu nimic caracterul, inteligenta sau sensibilitatea. Tot bou ramai, daca asa te-a lasat Doamne-Doamne pe pamant.  Dupa ce i-as mitralia in teasta, probabil ca o sa planga dupa ei inca 3 idioti din neamul lui. Din astia, juma’ de persoana poate chiar nu merita. Asta e, victime colaterale. Mi-ar parea rau dar as putea trai linistit. Incerc sa vizualizez ultima grimasa a unui astfel de romanas in timp ce glontul ii perforeaza craniul. Oare aceea miime de secunda de durere, lasa vreun semn pe fata lui? Oare va avea aceeasi expresie cretinoida ca in restul momentelor in care promoveaza si perpetueaza comportamente de genul mai sus amintite?

Suna urat, nu? Un pic bolnav si chiar condamnabil? Adica, mai bine scriam inca un post de genul De ce mi-e sila de romani, in care sa mai bag inca vreo 50 de motive, in loc sa afirm in spatiul public ca as impusca niste oameni? Nu-i asa?

Ce sa zic… normal ca nu as avea puterea sa apas pe tragaci si ca doar gura e de mine . Dar senzatia si pornirea chiar astea sunt Si mai stiu ceva: chiar in secunda in care voi pune punct acestor randuri, aceleasi trairi le vor avea multi, foarte multi. Din pacate, “multii” astia sunt mai putini decat majoritatea. Prin urmare….

Diviziunea muncii in presa

La fel ca orice mare intreprindere, presa are o foarte clara si bine definita diviziune a muncii. Din pacate pentru viitorii jurnalisti acest aspect nu poate fi cunoscut decat dupa ce ai trecut prin malaxorul gazetariei. Pana atunci, orice student va crede fie ca randurile sale vor schimba raul din jurul sau, fie ca o sa ajunga o varianta imbunatatita de Esca, Mandruta etc, in functie de micile veleitati, pacatele varstei si ale momentului.

Realitatea, insa, e cu totul alta. Prin urmare, cred ca ar fi extrem de util un mic “ghid” al tipologiei umane si profesionale din presa. Odata citit si inteles, diviziunea muncii va fi extrem de usor de inteles si aplicat. In sensul ca, dupa ce il asimilezi, iti vei putea aproxima extrem de corect viitorul tau in presa. Singura conditie este sa te cunosti si sa fii sincer cu tine.

Asadar, sa purcedem ( in ordine aleatoare):
1. SCLAVUL
Este acel ziarist, un pic “retard”, care, ajuns printr-o intamplare in presa, va avea satisfactia semnaturii si a celor 20 de milioane salariu pana cand va muri. De obicei acestia se vor multumi cu sarcini de genul: “Du-te la conferinta companiei X ca avem o obligatie”, sau ” Ia vezi ce vrea sa manance lumea si fa o comanda”

2. NEINTELESUL
Imi provoaca cele mai mari dileme. Nu stiu dc sa ii acord 1 pg sau doar cateva randuri. Neintelesul este ori copilul de liceu, elev la uman, care simte ca are un talent nedescoperit sau neinteles (sic!) sau viitorul politehnist care se pregateste sa mearga la Politehnica pentru ca asa vor parintii sau pentru ca este la “real”. El simte ca poate scrie – deja are 2 poezii de dragoste scrise – doar ca nu are spatiul de exprimare. Pentru el, publicistica nu inseamna Eminescu sau Maiorescu. Publicistica este doar o oportunitate de a pune pe hartie gandurile zbuciumate (firesti, de altfel) care il tulbura. Jurnalismul este un fel de Litere. E ceea ce trebuie in caz ca pic la Filozofie sau Litere.
OBS!!!
Dc ajunge in presa nu va intelege niciodata de ce paragraful lui, la care a muncit juma’ de zi, nu este bagat in seama, in timp ce colegul lui care da copy-paste de pe Mediafax e laudat de sef. Nu va intelege niciodata diferenta dintre productivitate in presa si creativitate, libertate in exprimare sau talent….toate acestea sunt fix ZERO in fata unui sef care vrea sa cunosti toate site-urile de profil, minim jumate din PR-stii din domeniu, sa cunosti fenomenul si sa poti respecta in 10 minute, pricipalele reguli ale stirii. Apoi s-o versi in pagina. Si cam are dreptate. Asta e business-ul. Nu isi permite sa faca favoruri. Isi pierde el slujba.
Pe scurt, se va simti nedreptatit iar sefii vor fi, in maximum 2 ani de activitate, niste prosti care habar nu au ce inseamna jurnalismul.

3.VEDETA
Eehheee. Problem…problem…la voi…la groapa cu piscina.

Necrologul ziaristului roman

“Cu netarmuita durere in suflet, natiunea romana deplange prematura trecere in nefiinta a celui care s-a numit ZIARISTUL ROMAN. Mogulii, bancile, capitalismul aberant inteles, trasaturile acestui neam si, nu in ultimul rand, slabicunile sale l-au rapit dintre noi.

Noi, cititorii primei editii a “Romaniei Libere” din 1990, aducem un ultim omagiu celui care ne-a insuflat, pentru scurta perioada, senzatia libertatii.

A fost o persoana care alerga pentru stire, care traia si pulsa odata cu evolutia unei anchete, care stia si simtea ca observatiile lui puteau schimba ceva. Observatii, nu opinii alimentate de falsa betie a popularitatii.

De-abia acum, odata cu disparitia sa , am inteles ce inseamna prezentul. Prezentul din presa. Am inteles ca latura romantica a jurnalismului nu are nimic de-a face cu activitatea economica a celor care platesc salariile ziaristilor. Ca diferenta intre un prelucrator de piulite si un ziarist, in extenso, o reprezinta piulita. Ambii au o norma. Un numar de articole ce trebuie livrate. Si nu oricum, ci pe placul clientului. Si, macar de-ar fi clientul lor direct!!! S-ar simti in buzunar.

Noi nu putem decat sa speram ca a plecat intr-un loc mai bun. Intr-un loc unde ingerintele politicului si economicului in presa au niste limite.

Pana atunci, noi, gascanii pacaliti, ne angajam sa nu mai cumparam niciun ziar timp de 3 luni.

Bloguri pline de flegme

Observ ca au reinceput flegmele bagate la tipar. Cu singura precizare ca nu se mai desfasoara cu precadere in pagini de ziar, ci pe bloguri. Si asta, pentru ca imaculatii in cauza fac parte din esalonul 3 sau 4, motiv pentru care nimeni nu o sa le dea VREODATA spatiu “de emisie”. Ala costa.

Ma simt obligat, inainte sa imi continui tirada de mic proletar, sa precizez faptul ca atitudinea reprobabila a domnului Sutu cu ocazia interviului la care a aceeptat sa raspunda, nu are nimic de-a face cu acest post. De altfel, fundamentul rationamentului si dezamagirii mele se regaseste in postul la care am facut referire in primul link. Prin urmare evitati sa gasiti un motiv ascuns legat de motivul ce ma impinge sa scriu aceste randuri.

Revenind la tema acestor randuri pline de “venin”, ma intreb care e motivul pentru care Dumnezeul blogurilor nu intreupe conexiunea la net unor persoane precum Cristian Sutu si Costi Rogozanu in momentul in care observa ca respectivii au scris asta si asta.

Ce naiba il poate face pe un individ relaxat, impacat cu el, cu lumea si cu Dumnezeul lui sa scrie asa ceva?… Dorinta de a schimba ceva?…

“Realitatea si Antena 3?”…Prezent!… “Nota 2. Treceti la loc, in banca”

Cum naiba de transmite OTV in direct, de cam 15 minute, imagini de la locul incendiului, in timp ce Realitatea si Antena 3 au 2 poze si 3 reporteri cu comentarii tampite?

Jur ca nu inteleg! Si chiar stiu cu ce se manaca munca in televiziune. Inteleg sa ajunga unul cu 5 minute.Hai 10. Maxim. Fratioare, esti TELEVIZUNE DE STIRI!!!! Daca esti pe locul 2 ai pierdut. Stirea e ACUM. ACUM o dai in direct. Altfel, ascult la radio.

Jenibil.

Bravo OTV!

P.S.: Scuze nu exista. Ca ala s-a nimerit acolo si ca noi aveam toate echipajele la 3 crime si 5 violuri. “N-am avut cum”. In niciun business, indiferent de domeniu, nu ai dreptul sa faci o astfel de greseala. Explicatii sunt 1000. Rezultatul e unul singur. Ca la fotbal: in istorie o sa ramana rezultatul. Penalizari uriase trebuie date. Fara mila. Pentru toti sefii si angajatii responsabili. Pentru toti, fara exceptie. Sunteti praf. Rusine!

Update 1.

E de belea Mirela Voicu. Auzi comentariu: “Sa speram ca Dumnezeu e acasa si biserica Armeneasca nu o sa pateasca nimic”. Saraca, mi-e mila de ea. Nu e deloc usor sa intri in direct la astfel de evenimente si sa trebuiasca sa umpli spatiu de emisie, minute sau zeci de minute. Pe bune.

Interviu cu Simona Ionescu

Cand a auzit ca am rugat-o si pe Simona Ionescu sa participe la interviul acesta, un bun prieten, jurnalist vechi care o cunoaste personal pe Simona, mi-a spus: “Aaa, i-ai scris si Simonei. O sa-ti raspunda cu siguranta si-o sa vezi ca nu o s-o dea cotita”. Ce pot sa zic…a avut dreptate.

Si ma face sa-mi para rau ca nu i-am intrebat pe toti si cat de dor le este de perioada in care presa insemna sa cauti stirea, sa o gasesti si sa o arunci repede in pagina, trecand la cautarea urmatoarei. Fara telefon mobil, fara mail, fara masina de servici la scara, fara laptop-uri si Google. De perioada in care ei au invatat presa in timp ce o faceau, in fiecare zi, fara prea multi profesori. Cand politicienii respectau mult mai mult jurnalistii si presa, in ansamblul ei. Nu apucase sa devina o simpla activitate economica pe care o masori calculand profitul de dupa impozitare. Atunci le cam tremurau chilotii daca erau prinsi cu vreo vrajeala. Acum…isi scot chilotii si tot ii doare la basca.

Iti multumesc si tie Simona pentru franchete si faptul ca ai acceptat sa raspunzi.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
SIMONA IONESCU: Imi e de ajuns un singur cuvant: ANEMICA. Ca o catea lesinata.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
S.I: Avid de senzational, extrem de critic, chiar daca nu e foarte bine informat, debusolat.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
S.I.: Extrem de rar, pe vremea cand lucram in presa “serioasa”. Rar, doar pentru ca eram femeie, nu din alt motiv. Indivizii cu bube-n cap au o anumita jena fata de ziaristele de pe Investigatii. Probabil ca le e teama sa nu se trezeasca cu o poseta in cap. Cu poseta n-am dat, dar sunt “spiciuri” cu care poti sa eviti tentativele de mituire.

Interviu cu Tiberiu Lovin

Citind  asta pe blogul lui Tiberiu Lovin am fost atins la bibilica in secunda doi. Oare chiar in halul asta s-a ajuns? Ma intreb si eu ca babele. Faza cu nu-l dam afara, il dam doar in judecata este fantasmagorica. Cititi ca e prea tare.

In fine, revenind la interviu vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru faptul ca a acceptat sa raspunda. Si mai ales pentru modul in care a facut-o.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
Tiberiu LOVIN: Politica, violator si corupator. Presa a fost victima si curva.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
T.L.: Nu-mi vin.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
T.L.: De multe ori. Daca eram “orientat”,de mult nu mai citeam ziarele sau scriam,ci faceam castele de nisip in Spania. Dar eu sunt un visitor si vreau sa castig bani cinstit. E o aberatie, stiu, numai ca altfel nu pot.

J: Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
T.L.: Generalizare este prima greseala. Sunt politiceni si politicieni, la fel jurnalisti si gurnalisti. Numai unii fura . Aia care au curaj si n-au constiinta.

Interviu cu Victor Ciutacu

Tinand cont de faptul ca Victor Ciutacu are un numar egal de simpatizanti si de “dusmani”, mi-as dori ca acest post sa nu genereze comentarii pro sau contra raspunsurilor sale. Sau mai rau, pro sau contra persoanei. Sa fie doar citit cu luciditate si fara pasiuni. Iar comentariile sa nu vizeze persoana mai mult decat este cazul. Nu as vrea ca popularitatea lui sa umbreasca mesajele transmise de el.sau scopul final al acestui interviu. Prin urmare, va rog sa va abtineti de la a-l injura sau de la a-l ridica in slavi. Important este ceea ce spune. Asta nu inseamna sa nu comentati. Echilibrul este insa cuvantul de ordine.

Si inca ceva, ce este valabil pentru toate raspunsurile de pana acum. Problemele din presa sunt extrem de importante si de sensibile si niciun interviu nu va putea sa le cuprinda sau sa vina cu solutii complete si finale. Asadar, va fi foarte usor, oricui, sa gaseasca lacune in vreo intrebare dar mai ales intr-un raspuns. Scopul nu este de a gasi motive de scandal/cearta/sau critica. Ci, acela de a atrage atentia, incet-incet, asupra problemelor.

Ii multumesc si lui pentru faptul ca a acceptat sa raspunda si ii astept si pe ceilalti.
JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani? VICTOR CIUTACU: Curve si consumatori, dar nu stiu exact care-i care.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
V.C.: Naiv, romantic, perseverent.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
V.C: Evident. Oric(in)e are un pret. Se pare ca al meu e mult prea mare pentru piata din .ro. Deci raman sa plivesc orezu’ pe plantatia mogulului; asta sau altu’.

Un ochi rade, altu-mi plange

Dar vai, vai ce-mi citira ochisorii?!! E posibil asa ceva?

Am ajuns pe blogul lui Catalin Cocos, via Tiberiu Lovin, pe care il astept inca sa imi raspunda la micul interviu. Mai ales ca a promis.

Revenind la Catalin Cocos nu pot sa spun decat atat: IMI PARE FOARTE RAU PENTRU EL SI PENTRU CEI CA EL. Imi pare rau din toata inima mea. Am avut norocul sa ies la timp din mocirla. Indemnat de batranii pe care, daca nu ii ai, trebuie sa ii cumperi. Cu 1-2 beri .

Ce sa mai zic???? La cat mai mute bloguri despre infectia din presa. Daca presa este cainele de paza al societatii, in relatia cu puterea, blogurile responsabile trebuie sa devina rapid cainele care pazeste cainele. Mai ales ca se cam da la dulce cainele asta de paza, numit mass-media

De ce imi rade un ochi? Pentru ca scriu, obsesiv ar spune unii, despre mizeriile din presa, fara sa intru in can-can-uri, de aproape un an si jumatate. Reactiile au fost destul de limitate. Iata insa ca, pe masura ce apar din ce in ce mai multi care scriu despre adevarul din institutiile de presa si lasa deoparte micile razboaie personale sau mai stiu eu ce non-stiri, se naste o atitudine. E primul pas. La mai mare.

Si i-as mai spune ceva lui Catalin: Ai mare grija ce decizii iei. Sa nu crezi ca in alta parte e altfel. Cei cu coloana vertebrala nu pot supravietui in presa decat cu mari sacrificii. Si vei ajunge la o varsta ceva mai inaintata, in vreo redactie de rahat, plin de amintiri si regrete. Get out, frate! Now! Nu merita sacrificiul. Faima, banii si confortul il monopolizeaza rapid “vedetele” de presa. Restul…mai rau ca soldatii aia din prima linie. Total dispensabili.

Interviu cu Mihnea Maruta (reloaded)

Iata si justificarea postului anterior:

JAPONEZUL: Cum aţi descrie, în 10 cuvinte, relaţia dintre presă şi putere din ultimii 4 ani? MIHNEA MARUTA: Rătăcirile devin identităţi, banul – politică editorială. Singura şansă – citiţi tot.

J: Care sunt primele trei adjective care vă vin în minte când vă gândiţi la consumatorul de presă din România? M.M: Îndobitocit la tv, pierdut de ziare, regăsit pe net.

J: Vi s-au oferit, de când aţi început să practicaţi această meserie, bani pentru a îngropa un subiect sau pentru a promova unul? M.M: Bani, nu. Am primit “doar” telefoane prin care mi se cerea să opresc articole sau să modific abordarea unor subiecte.

J: Cum comentaţi faptul că TOŢI jurnaliştii afirmă, la fel ca în politică, că CEILALŢI sunt cumpăraţi? În sensul că, urmând cea mai simplă logică, dacă eu spun că tu furi, iar tu spui că eu fur şi nu există nicio instanţă care să decidă cine fură, atunci CINE NAIBA FURĂ?
M.M.: Nu toţi jurnaliştii afirmă aşa ceva. Din păcate, tagma noastră este judecată tot mai des la grămadă, din cauza acelora dintre noi care apar la tv. În fapt, marea majoritate a oamenilor din redacţii îşi face meseria onest. Dar de dat bani, se dau. Există ziarişti care iau şpagă, acceptă favoruri sau percep “taxe de protecţie”.

Mihnea Maruta. Al treilea invitat care a raspuns.

Pana ajung sa postez raspunsurile lui Mihnea Marunta la interviul “solicitat”,  va rog sa le cititi aici. Poate unii o sa inteleaga, citind aceste randuri, traiectoria lui din ultimii doi ani.

Iti multumesc si tie, Mihnea, pentru onestitate. In alte vremuri, ar fi contat mult mai mult decat o simpla apreciere pe un blog. Dar, sunt convins ca stii asta. Ma gandeam ca ar fi bine sa afli ca sunt mai multe persoane care impartasesc acelasi set de valori. Dar, la urma urmei, cine e Japonezul? .

Interviu cu Crina Dunca

Iata ca nu a trecut mult timp si un al doilea invitat a raspuns. Si, spre bucuria mea acesta a fost Satmareanca. La un moment dat, in dreptul Satmarencei, la blogroll-ul meu, aparea la caracterizarea ei urmatorul lucru: “Un jurnalist cinstit”. Asa am considerat eu ca o pot caracteriza cel mai bine, in urma lecturarii blogului ei. Sau poate ca mai am si niste informatii . Dupa aceste raspunsuri pot spune fara nicio urma de indoiala ca am fost inspirat. Si cand spun cinstit ma refer in primul rand la modul in care se raporteaza la meserie, public si problemele presei din Romania. Multumesc Crina.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
CRINA DUNCA: Un căţeluş blând care latră din când în când de foame.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
C.D.: Depinde la care presă te referi. Tirajele principalelor ziare arată că e avid de scandal ieftin şi fete dezbrăcate, dar există, totuşi, şi un alt tip de cititor care vrea doar să fie informat, care ştie să-şi culeagă informaţia din mai multe părţi şi care ştie face diferenţa între un articol bine documentat şi unul scris pe marginea şanţului.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
C.D.: Nu o dată. Am refuzat, ca să fie clar

Interviu cu Cristian Sutu

Cu toate ca domnia sa binevoieste a califica intrebarile mele ca fiind naive, eu am sa-i multumesc domnului Sutu pentru ca si-a pierdut probabil….. 2 minute din timpul sau pentru “a raspunde” la aceste intrebari. Atitudinea, seriozitatea vis-a-vis de un subiect extrem de serios si raspunsurile le las la aprecierea voastra. Eu vreau sa subliniez un singur lucru. De fapt doua . N-am abordat si nu o sa abordez niciodata problemele din presa superficial, iar de asta cred ca v-ati convins. Cat despre naivitate…..hihihihi. Sunt cativa prieteni care sunt sigur ca deja zambesc. Inclusiv eu am inceput

Sper, de fapt stiu ca o sa am mai mult succes cu urmatorul invitat care va raspunde. Pana atunci…enjoy.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani? Cristian SUTU:Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, acceptabilă. (Dacă-mi mai sunt permise cîteva cuvinte, aş mai spune aşa: n-o suport pe Monica Iacob Ridzi! )

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania? C.S.: N-am

Interviul. Lectia nr. 2. (model)

Interviul, ca orice gen jurnalistic – de fapt, ca orice actiune din viata unui om – are cateva reguli. Imi asum riscul sa le enumar eu.

Asadar:

1. Documentarea. Inainte sa intrebi pe cineva ceva, orice, trebuie sa te documentezi in ce priveste opera/lucrarea respectivului. Adica, trebuie sa stii ce a scris/compus/descoperit/facut..etc. Apoi, trebuie sa incerci sa afli ce istorie are in spate din punct de vedere al familiei, educatiei, culturii, fara a intra in can-can-uri. Urmatorul pas il reprezinta studierea istoriei personajului in raport cu problema pe care vrei sa o abordezi in interviu. In mare, daca le faci pe acestea, pentru inceput esti foarte bun.

2. Pregatirea intrebarilor. Luand in calcul descoperirile facute in urma aplicarii punctului 1, incepi sa pui pe hartie o serie de intrebari, avand grija ca acestea sa urmeze un fir logic. Un fir care trebuie sa constituie, in final, coloana vertebrala a concluziei. Pentru ca orice interviu are o tema. Iar cititorul trebuie sa afle in final ceva.

3. Pregatirea propriu-zisa. Pe scurt: Alegerea hainelor (ca doar nu te duci la un intelectual serios imbracat in trening sau blugi cu tricou imprimat, chiar daca asa te imbraci tu de obicei. La fel cum nu te duci la un lider de sindicat imbracat in costumul de la nunta. O camasa, la blugi, e suficienta in cazul astora). Asternerea intrebarilor pe o hartie. In cazul in care le uiti. Verificarea bateriilor de la reportofon. Si, preventiv, 50 de tarie daca ai emotii.

4. Scoaterea interviului. Asculti de 100 de ori si bagi in calculator, in Word, transcrierea interviului, asa cum il auzi. Adica, cuvant cu cuvant.

5. “Perierea” interviului. In 99% din cazuri trebuie sa adaptezi interviul la forma scrisa. Aici, intervine talentul fiecaruia

6. !!!!!!! Inainte de toate astea iti intrebi seful daca poti sa faci interviul respectiv si cam ce teme poti sa abordezi.

Acestea fiind zise, si asumandu-mi faptul ca am urmat toi pasii enumerati dar si faptul ca personajul principal nu o sa accepte aceasta intalnire virtuala, am sa purced la drum. Personajele carora doresc sa le iau interviul sunt urmatoarele: Mihnea Maruta, Crina Dunca, Victor Ciutacu, Simona Ionescu, Tiberiu Lovin, Oana Dobre, Catalin Tolontan, Cristian Sutu, Vlad Petreanu, Cristian Patrascanoiu.

Intrebarile sunt urmatoarele:

1. Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?

2. Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?

Grasa de Cotnari si culturalizarea prin discount

Cum dracu’ se face ca, la 20 de ani dupa spectacolul din Piata Universitatii, cele mai baute vinuri sa fie Rieslingul de Jidvei, Grasa de Cotnari, Pinot Noir de Murfatlar si alte otravuri de genul asta? Cum e posibil sa mai auzi inca, in jurul tau, in carciumi: “Ce bem frate?!Hai sa luam o Grasa cu un Pepsi!”.

Cum e posibil sa ai vinuri de import la 18, 20, 22 lei (pret de raft in supermarket) si sa geama cosurile din Carrefour de rieslinguri de Jidvei? Sa nu mai vorbesc de “cunoscatorul” care comanda, cu emfaza, o “Fata culcata in iarba”.

Stai si te uiti ca boul, in meniu, si ramai cu gura cascata cand vezi vinuri de genul celor enumerate mai sus, alea romanesti, la preturi de 30-40 lei. Si tot ca un bou te intrebi de ce patronul respectiv nu a adaugat pe lista, la aceiasi bani, un vin din Chile, Argentina sau Australia. De ce nu vrea sa il invete pe marlanul roman ca in afara de Premiatul “porumbel”, melteanul in cauza poate bea un Saugvinion Blanc din Chile care o sa-i atace neuronul mult mai putin decat otrava aia?

Pai, din acelasi motiv pentru care