V-ati pus vreodata problema asta. Cine confera statutul de mijloc de comunicare in masa? Si nu ma refer aici la posturile de televiziune consacrate sau la ziarele arhicunoscute.

Sa presupunem ca, maine, te apuci cu 3 prieteni sa faci un ziar de cartier, de exemplu. Umpli in 3-4 zile 10 pagini cu subiecte locale, te duci la o tipografie si platesti 1500 de euro pentru 5-6000 de exemplare pe care le distribui gratuit.

A doua zi, te duci la primarie si il intrebi pe primar, in baza legii 544/2001, cati bani a castigat din salarii anul trecut si ce sporuri a acordat subalternilor. Orice institutie publica este obligata prin lege sa ofere o astfel de informatie, in conditiile in care angajatii sunt platiti din bani publici. In ceea ce priveste presa, exista si termene foarte clare: in 5 zile raspunzi ca nu poti sa onorezi cererea intrucat nu tine de tine, in 10 zile spui ca volumul de munca este cam mare si nu poti sa raspunzi decat in 30 de zile iar la trecerea celor 30 de zile spui tot. Daca nu, esti dat in judecata. Acum, primarul iti zice: “Dar cine sunteti voi? Nu va recunosc ca presa si nu va spun nimic. Ma pis pe solicitarea voastra oficiala. Adio si n-am cuvinte!”

Lasati deoparte povestea cu ziarul de cartier. Exista suficiente publicatii cu tiraje aproape inexistente sau care ies doar in online (cu mai putini cititori decat blogul asta) care se afla in aceasta situatie. De obicei sunt cunoscutele ziare de santaj. Adica, imi fac si eu un site, distribui gratuit 200 de exemplare pe print si inca 50 le pun pe masa dusmanilor si le arat maimuta. Am si eu 2-3 informatori care imi varsa informatii din interiorul organizatiei concurente, scriu repede un articol, in care dau in fapt pe unul sau pe altul, si apoi il trimit la aia la birou. Toate fituicile astea apartin unor diversi domni politicieni si tin locul unor eventuale intalniri in care discutia ar curge cam asa:

- Auzi, bai laba, vezi ca stiu ce ai facut cu fondurile alea. Ai grija ca intri la belele daca te imi mai pui piedici

- Bai muie, daca ma mai ameninti  te belesc. Vrei sa te dau in fapt cu licitatia aia. Si ma duc direct sus, la partid

Mult mai usor si mai eficient e sa tiparesti 50 de bucati pe care sa le pui pe masa celor implicati si ale sefilor.

Lasand la o parte acest mic fragment de realitate si scenariul de mai sus, raman totusi intrebarile:

a) Cine si in ce conditii poate deveni “presa”?

b) Exista vreo autoritate care spune ca daca indeplinesti conditiile 1,2 si 3 poti intra in categoria mass-media?

c) Poate un blogger sa dea in judecata un minister pentru ca nu i-a raspuns in termenul legal la o solicitare de informatii de interes public?

Ma intreba recent un amic de ce mai scriu, chiar si asa..rar, despre lucrurile care nu mi-au placut si nu imi plac in presa. “O sa zica baietii ca ai ramas fixat ca nebunu’ pe subiectul asta. Ca nu te poti rupe de trecut”, imi zicea el, referindu-se la alti prieteni comuni.

Raspunsul e foarte simplu. Pentru ca acum, am de-a face cu reprezentantii acestei specii si mai mult ca inainte. Daca, acum ceva timp, ii intalneam ca si colegi, acum am de-a face cu ei zilnic, aflandu-ma de partea cealalta a baricadei.

Este incredibil ce comportament josnic au multi dintre ei. Sunt absolut siderat, cel putin o data pe zi, de modul in care se percep, ii percep pe ceilalti si cum pun problema. Aroganta de care am scris de atatea ori ma irita atat de tare, incat imi vine sa-i dau pe blog chiar acum. Si credeti-ma, ar fi spectacol. Am material pentru doua post-uri pe zi. Cu nume complet si cazuri concrete. Doar ca i-as discredita atat de rau, incat nu mi-as ierta-o niciodata. 

Sunt aroganti, mincinosi, tupeisti, cauta NUMAI si NUMAI senzationalul, sunt obraznici, nesimititi, nerecunoscatori.  Genul asta de oameni ii intalnesti peste tot, doar ca jigodiile de prin alte domenii nu merg pe strada cu pancarte agatate de gat, prin care atentioneaza ca ei sunt singurii aparatori si pastratori ai principiilor si valorilor umane. Ma dezgusta teribil si mi-as dori sa le pot spune celor la care ma refer ca sunt doar o sub-specie care se hraneste cu mizeria umana si care nu participa cu nimic la evolutia acestei societati. Ca sunt prosti si dezinformati (de multe ori), rai, lipsiti de caracter si cate si mai cate.

Nu ma mira absolut deloc dispretul manifestat de politicienii nostri, de exemplu, fata de jurnalisti. Nici macar exprimarile acestora jignitoare la adresa ziaristilor. Ganditi-va ca au de-a face cu ei de foarte multi ani si ii cunosc foarte bine. Au realizat ca sunt doar niste mici rahati imbolnaviti de senzatia de putere si ca nu ai cum sa respecti asa ceva. Pe sefii lor i-au cumparat cu bani si favoruri, in mare parte, astfel incat pe cei care produc stirile nu au de ce sa ii trateze decat ca pe niste sclavi ce sunt. Daca ar fi gasit o urma de onoare, pana si mafiotii astia de politicieni ar fi avut de ce sa ii respecte. S-ar fi temut, macar putin, in sinea lor, de puterea unor oameni cinstiti, corecti, aparatori ai valorilor umane si profesionale, cu coloana vertebrala. Asa…pe cine naiba sa respecti. 

Personal, de-abia astept sa scap de ei. Nu stiu cum dar stiu ca imi doresc sa nu mai am de-a face cu ei toata viata. Nu cu ziaristul X, ci cu omul infect dinauntrul sau.

Na’ ca am trait s-o vad si pe asta. Niste ziaristi (de la Radio Guerilla), oleaca dezgustati de colegii lor de breasla de pe la televiziuni, vor sa traga un semnal de alarma in mod public cu privire la prostitutia din TV, prostitutie practicata in goana dupa audiente.

“Sătul de ţepele trase zilnic bunului-simţ de către Televiziune, Radio Guerrilla a declanşat campania “S-a tâmpit poporu’ cu televizoru’!”.

Recunosc ca m-au dat pe spate, acum doua zile cand am dat de stirea asta. Adica, in sfarsit, vedem niste jurnalisti care nu se feresc sa puna degetul pe rana plina de puroi, din presa. Acuma…deh… isi si permit. Adica se simt curati. De-abia astept sa aflu ce s-a intamplat azi.

Si vreau sa mai vad ceva: imagini de la eveniment pe TV; in special pe Realitatea TV

“In anul care a trecut, blogul  a fost accesat de 1.222.515 ori. Numarul comentariilor a depasit 27.300.”

Adica peste 3.000 de vizite pe zi. Iar acces la internet nu are decat jumatate din populatia activa sub 60 de ani (aproximez si eu). Mai mult decat atat, media de varsta a celor care intra pe bloguri este sub 30 de ani. Deci tineri. Deci sunt un tampit.

De ce sunt eu tampit? Pentru ca i-am condamnat mult timp pe cei care spuneau: “Plec din tara asta nenorocita. Ma omoara cu zile viata de zi cu zi. Nu exista nicio speranta. Nu datorez nimic nimanui. Ce patriotism vere? Ce iubire de neam? Care neam? Nu vezi ce creiere si caractere au romanii? Nu vezi ce conducatori isi aleg? Nu vezi ce repere de conduita morala au?”

Ce mustruluieli le mai trageam, ce argumente cretine. Adica: “Bai frate, mai stai putin ca se duce si generatia asta de comunisti. Venim noi din spate. E greu, dar in vreo 10-15 ani se schimba lucrurile, iar noi o sa fim inca in putere. O sa ne bucuram de viata noastra, in tara noastra. Unde dracu’ pleci intre strainii aia? Ai uitat de raul, ramul, frate cu romanul?”

1.222.515 accesari a avut domnul Adrian Nastase pe blogul sau. Si blogosfera e rosie.

P.S. Mihnea crede ca multi dintre ei intra si ies ca vantu’ si ca gandu’. Si ca domnul Adrian Nastase nu a facut cine stie ce smecherie cu blogul asta. Ma doare la bascheti cat stau pe blogul lui si cati sunt fidelizati. Tineri de 25-30 de ani sunt simpatizanti FSN-PDSR-PSD si ai liderilor acestora. LA REVEDERE, ROMANIA.

Ce noroc pe deontologii din presa, pe martirii astia de jurnalisti. Mare noroc cu handicapatii de Ghise si Funar. Intr-un moment in care publicul are nevoie de cat mai multe reflectoare atintite pe jegul din presa, apar doi bezmetici care vin cu o initiativa legislativa cretinoida.

E posibil ca in mintea lor sa fi fost o samanta de bune intentii, sa fi avut o incercare de a reduce mizeriile astea de stiri (sau nu ). Dar sa se apuce ei de capul lor…uite ce a iesit. Au ridicat mingea la fileu pentru toti infectii din presa. Le-a oferit sansa nesperata de a poza in victime: “Iata, oameni buni, ce fac politicienii !Ne cenzureaza! Iata cum este atacata libertatea presei”.

Cand l-am auzit si pe rotofeiul de Tabara, pentru care aveam un dram de  respect, cum motiveaza stirile cu violuri, crime si futaiuri, m-a luat inima. Cica, daca nu arati pe sticla raul, cum vor stii oamenii sa se fereasca de rau? Adica PRO TV ne umple de sange ca sa atentioneze toate babele de faptul ca exista violatori si tot asa.

E adevarat ca o astfel de lege lasa loc la presiuni din partea politicienilor. E adevarat ca e total tembela in aceasta forma. La fel de adevarat e ca nu poti impune, intr-o democratie, ce sa dea si sa nu dea o televiziune. Departe de mine acest gand. Dar la fel de adevarat este ca ne trebuie o LEGE care sa franeze prostitutia din mass-media. Sa-i oblige pe stimatii si nobilii jurnalisti sa se gandeasca si sa actioneze intru educarea si formarea publicului, a tinerilor.  Si cum legea bunului simt nu instituie obligatii si penalitati, iar o altfel de lege nu poate exista, nu ramane decar sa ne rugam Domnului sa dea romanasilor puterea de a discerne, de alege ce sa priveasca si astfel, sa modifice ei grila de programe si modul in care se face presa.

Later edit: E posibil ca exprimarea mea sa nu fi fost foarte clara si sa se fi inteles ca, pe undeva, sunt de acord cu aceasta intiativa. Asadar: NU. E o aberatie.

Haideti sa ne inchipuim ca fiecare blog e un ziar. Si ca se gaseste unul plin de bani, asa ca mine, care ar vrea sa cumpere toate blogurile si sa-i puna pe posesori sa scrie numai despre ce vrea el. Unii nu vor vrea sa vanda. Fie ca sunt genul care nu se vand, din principiu. Fie ca respectivul i-ar pune sa scrie diverse lucruri aflate in contradictie cu propriile convingeri si credinte. Fie ca tine atat de mult la blogul sau, incat mai bine si-ar vinde nevasta sau sotul.

Altii ar vinde in secunda doi. Acum:  Cine e cumparatorul?

Raspuns: un partid care vrea sa-si plaseze mesajele si pe alte bloguri. Nu numai pe cele ale propriilor sclavi. Cum sunt astia de pe la PSD, care sunt de departe majoritari. Hopa, na’ ca mi-a scapat porumbelul cu opinia politica.

Deci, lasandu-i deoparte pe militantii deja existenti si pe cei care nu vand, cam cum ar trebui calculat pretul unui blog? Atentie, nu ne intereseaza daca este vorba de un blog cu muzica, despre politica, sport. Toate intra in calcul. Pe langa comentariile lui mai baga si cate un mesaj politic. Merge.

De vandut ar vinde cacalau. Doar ca nu-mi dau seama cum se face pretul.

Auzi lume ce se-ntampla pe globul asta! Auzi tu stire care-ti rastoarna tot sistemul. Te pune pe ganduri si te face sa te-ntrebi ce se-ntampla cu lumea asta. Si mai ales ce s-ar fi intamplat daca noi nu am fi fost informati cu promptitudine de catre onorabila presa. Si-am fost informati chiar de catre cel mai de calitate ziar. De ziarul care-si considera cititorii ca fiind printre cei mai inteligenti.

O foca a violat un pinguin ne anunta Cotidianul, pe pagina sa de internet, in urma cu aproape o saptamana. Este articolul cutremurator, aflat la sectiunea “Stiinta&Tehnologie”. Apropo, de ce ?

Bine documentat, nu de semnatar, ci de alti tembeli (al nostru doar a tradus) materialul de presa reda povestea incredibila care a nascut controverse inimaginabile prin Antarctica.

“Potrivit site-ului Live Science, abuzul sexual s-a petrecut pe o plajă de pe Insula Marion, din apropierea Antarcticii

Foca de peste 100 de kilograme s-a aşezat apoi peste pinguinul de sex incert, care cântărea de aproximativ opt ori mai puţin. Acesta a încercat să scape din strânsoare, dând din aripi şi făcând eforturi pentru a se ridica în picioare, însă nu a avut succes.

Timp de 45 de minute, foca a oscilat între a se odihni pe pinguin şi a-şi împinge pelvisul spre acesta, în încercări nereuşite de a realiza contactul sexual. A renunţat apoi brusc şi s-a îndreptat spre mare, ignorând complet ţinta spre care-şi îndreptase, cu câteva momente înainte, afecţiunea sa. Pinguinul nu a dat semne că ar fi fost rănit

La început am crezut că vâna pinguinul, însă abia apoi am realizat că intenţiile lui erau mai degrabă amoroase”, a povestit ecologistul sud-african”

Deci, avem victima si agresorul. Avem martorii, avem probele (exista si o fotografie a infamului gest). Soarta focii pare pecetluita. Nici un judecator nu va ezita sa dea verdictul: Dusa in larg si parasita langa un “stol” de rechini.

Surpriza vine insa in ultimul moment (aici baietii de la Cotidianul au gresit. Nu au mai urmarit cazul). Foca invoca nebunia, aducand in sprijinul apararii un martor cheie: fosta sotie, o pinguina dolofana care a povestit judecatorilor despre boala sotului, o forma rara de focaita, care are ca efect atractia sexuala necontrolata fata de alte specii.

Finalul dramei este insa si mai surprinzator. Foca este trimisa intr-un sanatoriu, reusind insa sa scape la trei zile dupa internare. Ultima imagine, cu perversa foca criminala aflata in libertate, a fost surpinsa chiar de Cristian Bandea, semnatarul articolului. Zambetul ironic al infractorului, atitudinea nonsalanta si privirea aroganta anunta noi drame.

Pinguini din toate colturile, feriti-va! Bandea, esti cautat de Libertatea. Faci cariera acolo.

Nu va ganditi la lucruri urate. “Analo” vine de la analist. Adica, ziaristi transformati in analisti. Deloc nu-mi place specia asta. Gen Corina Dragotescu. Nu e singura, dar e prima care imi vine in minte in secunda asta. 

Au trecut de la stadiul de jurnalist de redactie, la stadiul de guru. Au devenit obraznici, autosuficienti si aroganti. Cine stie cum o fi fost duduia asta inainte, dar acum ma scoate din minti cu atitudinea si stilul sau. Si nuuuu, nu e singura sau cea mai antipatica in ochii Japonezului.

Analo-ziaristii astia sunt imuni la falsa betie a puterii, oferita de legitimatia de presa si semnatura din ziar. Astia au trecut deja in cea mai tare liga. Se imbata cu senzatia de “doctorul stie-tot”. Si macar de ar fi niste analisti din aia sobri, preocupati de aspecte tehnice, de ideologii. Nici vorba. Au partizanate, au tinte de distrus, au polite de platit, au orgolii fratioare. Sa mor de nu imi “place” mai mult reptila aia comunista de Iosif Boda (vorba vine, n-o luati chiar asa).

Pe analo-ziaristi nu-i suport. Imi strica ziua un priceputeanu din asta obraznic. Majoritatea covarsitoare opereaza pe palierul politic, adica ala cel mai vizibil pentru prostime. Cand ii vad ce atitudine au, ma intreb daca nu cumva trebuie sa ai o anumita constructie interioara, un fel de-a fi, un anume tip de caracter pentru a ajunge la nivelul respectiv. Adica, eu cred ca un simplu ziarist bun pe domeniul lui nu va avea niciodata sanse sa devina un analo-ziarist, daca nu este genul obraznic, doritor de faima, egocentric, nesimtit sau arivist.

Ptiu, ce boala am pe astia. Si nici macar nu stiu ce mi-a venit sa scriu de ei.

Tot scriu eu pe aici de presa tabloida de cacat, de lipsa de interes a jurnalistilor si patronilor vis-a-vis de educarea publicului si cate si mai cate.

Beleaua e alta. Daca, maine, as avea banii necesari si ar trebui sa deschid un ziar, post TV sau un super portal de stiri…tot tabloid l-as face. De n-as da la tate, violuri, crime, barfe din politica, fotbal, vedete din showbiz, concursuri, integrame, retete naturiste, poze trucate si supertrucate, bancuri, studii legate de sex, moarte, mancare…..pana mi-ar iesi pe nas. Doar n-o sa raman aproape singurul idiot care incearca sa fac presa cinstita, de calitate, profesionista.

Parca vad titlurile din primul numar:

Deschiderea de ziar: “Becali il cumpara pe Ronaldihno”

Politica: “Basescu l-a scuipat pe Geoana. Bloggerii psd-isti ies in strada”

Economie: ”Piata imobiliara, in prag de colaps. Sute de mii de romani vor ramane pe drumuri”

Social: “Zilnic, in Romania, 20.000 de fete pana in 10 ani devin mame. Oprescu, vinovat prin neimplicare”

Sport: “Doi fotbalisti de la Dinamo, surprinsi in timpul unei partide de sex oral cu un calugar” (sorry, sunt stelist)

International: “Bulgaria implicata in atentatele din 11 septembrie, din SUA. Prietena unuia dintre teroristi, are o strabunica bulgaroaica”

Showbiz: “Alina Plugaru si-a schimbat sexul. Ala vechi incepuse sa miroasa”
                “Andreea Marin a dezumflat rotile de la masina Mihalei Radulescu”
                “Acuzat de plagiat, Smiley neaga: Maximum 50% din note seamana. Nu se poate numi plagiat”

Ultima pagina din primul numar as umple-o cu tarifele de publicitate. Respectiv:
Articol pozitiv despre Basescu: cadou in primul numar, 5.000 euro dupa
Articol pozitiv partide: 2.000 euro pentru cele cu peste 28% in sondaje. 4.000 euro pt cele aflate sub acest prag
Articol care subliniaza cat de trendy sunt vedetele si prin ce restaurante cool umbla: 1.000 euro pt. cantareti/e, 2.500 euro pt fotbalisti. Daca scriem si ca i-am vazut cu 3 femei/barbati super sexi + 1.000
Articol naspa legat de concurenta: 3.000 pt politicieni, 4.000 pt showbiz, 1.500 pt fotbalisti

Gata, m-am plictisit. Daca vreti mai adaugati voi sectiuni, titluri si tarife

N-am sa inteleg niciodata de unde au romanasii placerea asta nebuna de a critica. De a sari repede cu gura. De a comenta. De a face din tantar armasar. Citind reactiile jurnalistilor, dar si ale cititorilor, dupa meciul de ieri am observat ca in marea lor parte fac referire si la jocul slab al lui Mutu. Am vazut chiar si un titlu de genul “Mutu si Ribery au dezamagit”. Ca Mutu a jucat prost, ca nu a dat suficiente pase si tot asa.

Lasand deoparte faptul ca habar nu au cu ce se manaca fotbalul, nu inteleg de ce nu au macar bunul simt si inteligenta sa astepte ultimul meci al nationalei pentru a incepe sa judece. Si macar de ar fi facut Mutu vreo eroare uriasa. Sa fi pierdut din cauza lui. Atunci, poate era altceva. Intelegeam.

Romania este o echipa din esalonul 2, aflata intr-o grupa cu cei mai buni dintre cei mai buni. Trebuie sa realizam acest lucru si sa ne vedem un pic lungul nasului. Intelegand acest lucru, orice idiot ar fi trebuit sa-si dea seama ca Romania a facut ieri un meci excelent. Iar Mutu a jucat bine. Nu foarte bine, nu sclipitor. A alergat si a recuperat mai mult decat a fost in stare pisaciosul ala de la Prosport sa vada. Plus ca asta a fost tactica aleasa de antrenor. E primul meci, suntem outsider-ul grupei. Presiunea e enorma. Trebuia sa nu pierdem si nu am pierdut. Mutu a facut atat cat a putut ieri. Nu e robot si nici vreun geniu. Dar ca sa spui ca a dezamagit inseamna ca esti cel putin handicapat. In cel mai rau caz Mutu a dezamagit-o pe mamica baiatului care a ales acest titlu. Adica pe mata, ba!

Macar daca ziceai si tu ca Romania a jucat cu teama. Ca Piturca nu a atacat ca la Rovine, ca nu suntem curajosi si ne multumim cu statutul pe care il avem. Sunt convins insa ca esti unul dintre acei ziaristi care considera ca un material bun e unul in care te iei de cineva. Critici si acuzi. Loosere.

Ma mai gandesc si la faptul ca m-as umple de spume, in locul oricarui fotbalist, sa citesc ca romanasii mei au decis ca sunt cam muci. Ca nu-mi fac treaba cum trebuie. Si asta inaintea unor meciuri foarte grele.

Prin urmare, ma intreb din nou: de ce mama masii isi permite un jurnalist din asta sa scrie asa ceva? De ce i se da BT-ul? De ce nu judeca? De ce nu se poarta ca un OM inteligent si corect?  De cititori…ce sa mai zic. Sunt doar romani. Nu e vina lor.

Urata natie suntem.

Update. 18 iunie.

De cacat au terminat baietii. Rusinos joc asta cu olandezii. Au compromis integral imaginea buna ce si-o construisera dupa primele doua meciuri. Atat in ochii nostri cat si ai presei internationale.

Greu de crezut, dar stilul corporate a penetrat adanc si lumea presei. S-au dus vremurile in care alergai, intalneai oameni, creai, te zbateai, avand impresia ca poti schimba ceva. 

Daca isi inchipuie vreun student la jurnalism ca va intra intr-o lume semi-boema,  cu un program si stil de lucru caracteristic unei astfel de lumi, se inseala amarnic. Recent, imi povesteau 2 prieteni din presa, ce lucreaza la 2 trusturi diferite, cam ce presiuni au inceput sa puna conducerile pe bieti angajati.

De la statul in redactie degeaba, pana la scandalurile de rigoare care apar daca nu esti la birou cand intra sefu. “Unde ai fost? De azi incolo nu mai pleaca nimeni fara sa anunte”.

“Pai bai labinstein, eu sunt ziarist nu prelucrator prin aschiere la norma. Am predat materialul si nu mai am nimic de facut. Sunt la 10 minute de redactie, in cazul in care apare ceva. Sunt la masa cu niste colegi din presa. De la alte ziare. Stai linistit boss cretinoid ce esti. Noi ziaristii, cand ne vedem la bere sau la masa tot despre munca discutam. Asta e pasiunea noastra. Asa aflam si suntem la curent cu tot ce misca in industria de care ne ocupam. Asa ne pastram relatiile, as ne vin ideile de subiecte, asa gasim solutii etc. Ce muschii tai vrei sa fac la birou? Sa stau pe net ca handicapatul. Am citit toate ziarele, m-am uitat pe toate site-urile, sunt expert la Solitaire si tocmai l-am batut pe un chinez la table online de i-a sunat apa in cap. Nu mai joc ca nu mai imi intra zar. Ce dracu sa fac in redactie? Sau ai uitat cum ai facut presa adevarata de pe vremuri chiar si tu?”

Mi-au povestit mult mai multe. De atmosfera incarcata din birou, sobra, de relatiile incordate dintre oameni, de frica fata de sef. De tot felul de lucruri caracteristice unui birou dintr-o cladire din asta mare, cu multe geamuri.

Acum, dragi studenti, nu va inchipuiti ca e ca-ntr-un birou de banca. Doar ca, din cate inteleg, nu prea mai e mult pana acolo. 

Nici nu stiu cum sa abordez ideea acestui post. Am la dispozitie doua variante. Prima: ce tepe isi dau oamenii din media unii altora sau a doua: cat de nesimitit poti fi atunci cand nu ai concurenta. Si pentru ca nu reusesc sa ma hotarasc am sa purced cu istorisirea si va las pe voi sa va ganditi care ar fi trebuit sa fie unghiul de abordare.

Exista ziare si reviste. Acestea au nevoie de imagini generice (adica genul ala de poze cu doi barbati care dau mana, un parc de masini, cladiri, teancuri de bani etc). Cea mai importanta agentie care vinde poze pe la noi este Mediafax (am putea sa-i spunem chiar si singura agentie daca tinem cont de volum). Preturile practicate de ei incep de la 60 RON plus TVA pentru o poza de 1/4 de pagina si ajung pana la 200 RON plus TVA pentru o poza pe care vrei sa o pui pe coperta. Valabilitatea acestora este undeva pana in 30 de zile (mi se pare ca vreo 15-20 zile), adica nu ai dreptul sa folosesti aceeasi poza in numere diferite ale publicatiei decat daca scoti numarul urmator al revistei in mai putin de 30 de zile de la cel precedent.

Buuun. Acum e posibil ca revistele cu vechime in piata sa beneficieze de alte preturi dar in nici un caz de reduceri substantiale. Ceva mai mici. Dar haideti sa ne inchipuim ca vrei sa scoti si tu pe piata o revista sau un site. Fiind cei mai mari si cei mai tari inchei contractul cu ei.

Lasand la o parte preturile mitocanesti si caracterisitice labagiilor care isi fac restaurante unde Ursusul e 8 RON pentru ca stiu ca fraieri exista si vor exista forever haideti sa vorbim de accesibilitate. Cat de usor iti iei pozele? Pai nu e deloc usor pentru ca indivizii iti pun la dispozitie vreo 5-6 link-uri cu site-uri externe si unul propriu (de cacat) si cu username-ul si parolele aferente. Trebuie sa intri pe fiecare in parte si sa te log-ezi. Apoi incepi sa cauti pozele de  care ai nevoie. Printre ele exista si imagini la care nu ai acces pentru ca nu sunt disponibile decat in anumite tari. Prin urmare trebuie sa stai si sa citesti pe acolo daca poti sa o descarci. Dupa ce le selectezi te apuci sa le trimiti mail cu codurile alea de 6-7 cifre pentru ca ei sa-ti trimita ulterior pozele la rezolutia care trebuie.

In paralel, exista un site numit http://www.dreamstime.com/ unde treaba sta in felul urmator. Completezi un formular cu numele, adresa, codul postal si adresa de mail. In 15 minute primesti username-ul si parola. Apoi te apuci sa cumperi poze. Adica introduci numarul cardului si ultimele trei cifre din codul de pe spate si…gata. Surpriza vine cand incepi sa cauti poze. Fraaaate sunt milioane de poze de cea mai buna calitate pe care le dai jos in cel mai rau caz in 3 minute avand o conexiune de 40 kb/s pentru poze de 7-8 mb la 300 dpi (sunt si de 1,5, 2, 3 mb). Adica perfecte. Poti sa le folosesti timp de un an.

Nici nu apuci sa incepi sa le bagi maciuci pe gat ordinarilor de la MEDIAFAX ca te loveste. Atat de tare incat lasi injuraturile deoparte, iti pui pantofii si te duci glont la biserica. Acolo dai injuraturile pe blesteme si te rogi sa-i cada barba lu’ Sarbu, sa i se faca mica si sa le explodeze cauciucurile la 100 km/h tuturor angajatilor de acolo. Motivul: pretul mediu al unei poze perfecte este de ………5 RON. Aaaa, am uitat sa va spun ca nuici nu e nevoie sa ai un card in valuta. In lei este suficient, au un procesator de plati beton. Ieftin, bun si rapid. Cam asa as caracteriza aceasta firma aflata tocmai pe celalalt continent.

Sarbule, manca-ti-as casetele alea de la revolutie, am o boala pe tine de nu-ti inchipui. Die bitch.

Gata, mi-am facut repede trei cruci si mi-am cerut iertare. Stiu ca nu se pune, ca-i prea urat gandul,  dar nici nu sterg.

La cate as avea de scris dupa o pauza atat de lunga, nu mi-as ierta daca as incepe cu ceva serios. Prin urmare, am sa-mi fac incalzirea aducand in prim plan geniul, total neinteles, al jurnalistilor sportivi. Intotdeauna am fost fascinat de ei. Daca i-as numi fratiorii mai mici din presa, cu siguranta ca s-ar gasi destui care sa-mi spuna ca sunt magar. Si parca nici eu nu as merge atat de departe in conditiile in care nici macar nu e vina lor ca sunt atat de …..si de…. ca sa nu mai vorbim de capacitatilor lor total…. Am scris cu ceva vreme in urma despre cretinismele haioase ce i-ar face pe aia de la Vacanta Mare sa intre in pamant de rusine.

In timp ce ma faceam ca muncesc ascultam stirile din sport, la PRO TV. “Ataaaat, frate”, cum zice un prieten de-al meu. S-a terminat cu munca. Mi-au blocat pe rand: maxilarul (de ras), burta (de ras) si creierul (am incercat sa-i inteleg).

Povesteau dragii de ei de echipa Olandei care se cazeaza in Elvetia, cu ocazia CE, la un hotel. Acum, iata principalul element al stirii: echipa Olandei sta la un hotel mai scump decat cel in care s-au cazat baietii nostri. Bai esti nebun!!! E prea tare, nu stiu daca pot sa suport atata informatie. Nu cred ca am procesorul atat de puternic. Imi imaginez cum toti telespectatorii din acele secunde au simtit o eliberare in creier, au plecat imbogatiti, au gasit subiecte de discutie.

Dar stati, stati asa ca nu-i asa. Credeati ca doar pentru atata lucru ma apucam sa scriu dupa o luna si jumatate de pauza? Ziaristul sportiv nu este doar ziarist. El nu se pricepe doar la sport. El este…prea tare frate. Atentie, domnule Gadea la finalul apoteotic al “stirii” (????). Reproduc din memorie: “Selectionerul Van Basten va sta intr-o camera care costa 2.500 de euro pe noapte. Asta inseamna ca in trei zile Van Basten si-ar putea cumpara un Logan”. Un CEEEEEEEE?????? Lasand deoparte inutilitatea si cretinismul unui astfel de final de stire (ce si-ar cumpara Van Basten cu 7.500 de euro), de ce Logan? Va implor intr-un spatiu public, dragi ziaristi sportivi, spuneti-mi de ce un Logan! Dati-mi un semn, un mail, lasati-mi o scrisoare in usa, trimiteti un porumbel, orice, doar explicati-mi de ce un Logan?

Sa ma scriu? Sa mai comentez? N-ar avea nici un rost. Va rog doar pe voi, cititorii mei, sa completati voi punctele de suspensie din primul paragraf.

Pana sa ajung sa-mi asez degetele pe tastatura, am apucat sa-mi bulversez  cativa amici din presa cu o simpla intrebare. Si anume:

Cum faci diferenta intre informatia falsa rezultata in urma premeditarii si cea aparuta din lipsa de documentare?

Singurul raspuns comun a fost urmatorul: “Oamenii care nu au lucrat in presa, nu au avut legatura cu presa sau nu sunt in politica nu au cum sa faca aceasta diferenta.”

In rest, diverse variante, tocmai bune pentru a umple timpul scurs intre berea nr. 1 si berea nr. 6.

Eu nu zic ca asa e, dar parca as inclina sa-i cred.

Suntem un grup de cetateni care doreste sa va urmeze exemplu si sa initieze o campanie publica in genul “Tu faci realitatea!”. Stiti dumneavoastra, aia cu panourile puse in strada,  unde vin oamenii si scriu cu carioca ce nu le place si ce ar vrea sa se schimbe.

Noua ne-a placut foarte mult ce ati facut. Stim ca sunteti singura televiziune interesata sincer de oameni si ca ati avut toate initiativele de acest gen fara sa va ganditi la rating. Chiar conteaza omul. Asa am simtit noi. Mai stim si ca faceti toate eforturile sa ne educati prin demersurile dumneavoastra jurnalistice si ca sunteti foarte obiectivi.

De aceea va solicitam ajutorul si sa instalati acele panouri pe la Universitate. Noi o sa venim si o sa scriem ce nu mai vrem sa vedem la televizor. Noi si copiii nostri. Suntem convinsi ca Realitatea TV o sa tina cont de parerea noastra, a celor care au mai mult de 8 clase si nu mai vor sa-l vada pe Becali, de exemplu.

Speram ca si celelalte televiziuni sa fie la fel de deontoloage ca voi. 

Mai vrem sa adunam semnaturi si pentru o petitie, la fel cum a facut Andrei Gheorghe - mare om - cu aia cu taxa auto, si sa o ducem la toate televiziunile. Poate il convingeti pe Andrei Gheorghe -mare om - sa stranga el semnaturile si sa o predea la toti patronii, sefii, sefuletii, sclavii si raspandacii din presa. Asa cum a facut la Bruxelles. Domne’ ce tare a fost atunci. Si o sa-l mai rugam sa va aduca una separat, doar pentru dumneavostra, in care o sa va rugam sa nu il mai dati pe post pe domnul Andrei Gheorghe - mare om.

Va multumim anticipat pentru ajutor si va dorim succesuri nebanuite in activitate