Nu te recunosc ca presa!

V-ati pus vreodata problema asta. Cine confera statutul de mijloc de comunicare in masa? Si nu ma refer aici la posturile de televiziune consacrate sau la ziarele arhicunoscute.

Sa presupunem ca, maine, te apuci cu 3 prieteni sa faci un ziar de cartier, de exemplu. Umpli in 3-4 zile 10 pagini cu subiecte locale, te duci la o tipografie si platesti 1500 de euro pentru 5-6000 de exemplare pe care le distribui gratuit.

A doua zi, te duci la primarie si il intrebi pe primar, in baza legii 544/2001, cati bani a castigat din salarii anul trecut si ce sporuri a acordat subalternilor. Orice institutie publica este obligata prin lege sa ofere o astfel de informatie, in conditiile in care angajatii sunt platiti din bani publici. In ceea ce priveste presa, exista si termene foarte clare:

Nevertebrate cu stilou

Ma intreba recent un amic de ce mai scriu, chiar si asa..rar, despre lucrurile care nu mi-au placut si nu imi plac in presa. “O sa zica baietii ca ai ramas fixat ca nebunu’ pe subiectul asta. Ca nu te poti rupe de trecut”, imi zicea el, referindu-se la alti prieteni comuni.

Raspunsul e foarte simplu. Pentru ca acum, am de-a face cu reprezentantii acestei specii si mai mult ca inainte. Daca, acum ceva timp, ii intalneam ca si colegi, acum am de-a face cu ei zilnic, aflandu-ma de partea cealalta a baricadei.

Este incredibil ce comportament josnic au multi dintre ei. Sunt absolut siderat, cel putin o data pe zi, de modul in care se percep, ii percep pe ceilalti si cum pun problema. Aroganta de care am scris de atatea ori ma irita atat de tare, incat imi vine sa-i dau pe blog chiar acum. Si credeti-ma, ar fi spectacol. Am material pentru doua post-uri pe zi. Cu nume complet si cazuri concrete.

Foarte tare, frate

Na’ ca am trait s-o vad si pe asta. Niste ziaristi (de la Radio Guerilla), oleaca dezgustati de colegii lor de breasla de pe la televiziuni, vor sa traga un semnal de alarma in mod public cu privire la prostitutia din TV, prostitutie practicata in goana dupa audiente.

“Sătul de ţepele trase zilnic bunului-simţ de către Televiziune, Radio Guerrilla a declanşat campania “S-a tâmpit poporu’ cu televizoru’!”.

Recunosc ca m-au dat pe spate, acum doua zile cand am dat de stirea asta. Adica, in sfarsit, vedem niste jurnalisti care nu se feresc sa puna degetul pe rana plina de puroi, din presa. Acuma…deh… isi si permit. Adica se simt curati. De-abia astept sa aflu ce s-a intamplat azi.

Si vreau sa mai vad ceva: imagini de la eveniment pe TV; in special pe Realitatea TV

La revedere, Romania!

“In anul care a trecut, blogul  a fost accesat de 1.222.515 ori. Numarul comentariilor a depasit 27.300.”

Adica peste 3.000 de vizite pe zi. Iar acces la internet nu are decat jumatate din populatia activa sub 60 de ani (aproximez si eu). Mai mult decat atat, media de varsta a celor care intra pe bloguri este sub 30 de ani. Deci tineri. Deci sunt un tampit.

De ce sunt eu tampit? Pentru ca i-am condamnat

Martirizarea fariseilor

Ce noroc pe deontologii din presa, pe martirii astia de jurnalisti. Mare noroc cu handicapatii de Ghise si Funar. Intr-un moment in care publicul are nevoie de cat mai multe reflectoare atintite pe jegul din presa, apar doi bezmetici care vin cu o initiativa legislativa cretinoida.

E posibil ca in mintea lor sa fi fost o samanta de bune intentii, sa fi avut o incercare de a reduce mizeriile astea de stiri (sau nu ). Dar sa se apuce ei de capul lor…uite ce a iesit. Au ridicat mingea la fileu pentru toti infectii din presa. Le-a oferit sansa nesperata de a poza in victime: “Iata, oameni buni, ce fac politicienii !Ne cenzureaza! Iata cum este atacata libertatea presei”.

Cand l-am auzit si pe rotofeiul de Tabara, pentru care aveam un dram de  respect, cum motiveaza stirile cu violuri, crime si futaiuri, m-a luat inima. Cica, daca nu arati

Cat costa blogosfera romaneasca?

Haideti sa ne inchipuim ca fiecare blog e un ziar. Si ca se gaseste unul plin de bani, asa ca mine, care ar vrea sa cumpere toate blogurile si sa-i puna pe posesori sa scrie numai despre ce vrea el. Unii nu vor vrea sa vanda. Fie ca sunt genul care nu se vand, din principiu. Fie ca respectivul i-ar pune sa scrie diverse lucruri aflate in contradictie cu propriile convingeri si credinte. Fie ca tine atat de mult la blogul sau, incat mai bine si-ar vinde nevasta sau sotul.

Altii ar vinde in secunda doi. Acum:  Cine e cumparatorul?

Raspuns:

Foci, pinguini, sex si evadari spectaculoase

Auzi lume ce se-ntampla pe globul asta! Auzi tu stire care-ti rastoarna tot sistemul. Te pune pe ganduri si te face sa te-ntrebi ce se-ntampla cu lumea asta. Si mai ales ce s-ar fi intamplat daca noi nu am fi fost informati cu promptitudine de catre onorabila presa. Si-am fost informati chiar de catre cel mai de calitate ziar. De ziarul care-si considera cititorii ca fiind printre cei mai inteligenti.

O foca a violat un pinguin ne anunta Cotidianul, pe pagina sa de internet, in urma cu aproape o saptamana. Este articolul cutremurator, aflat la sectiunea “Stiinta&Tehnologie”. Apropo, de ce ?

Bine documentat, nu de semnatar, ci de alti tembeli (al nostru doar a tradus) materialul de presa reda povestea incredibila care a nascut controverse inimaginabile prin Antarctica.

“Potrivit site-ului Live Science, abuzul sexual s-a petrecut pe o plajă de pe Insula Marion, din apropierea Antarcticii

Foca de peste 100 de kilograme s-a aşezat apoi

Analo-ziaristii

Nu va ganditi la lucruri urate. “Analo” vine de la analist. Adica, ziaristi transformati in analisti. Deloc nu-mi place specia asta. Gen Corina Dragotescu. Nu e singura, dar e prima care imi vine in minte in secunda asta. 

Au trecut de la stadiul de jurnalist de redactie, la stadiul de guru. Au devenit obraznici, autosuficienti si aroganti. Cine stie cum o fi fost duduia asta inainte, dar acum ma scoate din minti cu atitudinea si stilul sau. Si nuuuu, nu e singura sau cea mai antipatica in ochii Japonezului.

Analo-ziaristii astia sunt imuni la falsa betie a puterii, oferita de legitimatia de presa si semnatura din ziar. Astia au trecut deja in cea mai tare liga. Se imbata cu senzatia de “doctorul stie-tot”. Si macar de ar fi niste analisti din aia sobri, preocupati de aspecte tehnice, de ideologii. Nici vorba. Au partizanate, au tinte de distrus, au polite de platit, au orgolii fratioare. Sa mor de nu imi “place” mai mult reptila aia comunista

Recunosc, sunt un fatarnic ordinar

Tot scriu eu pe aici de presa tabloida de cacat, de lipsa de interes a jurnalistilor si patronilor vis-a-vis de educarea publicului si cate si mai cate.

Beleaua e alta. Daca, maine, as avea banii necesari si ar trebui sa deschid un ziar, post TV sau un super portal de stiri…tot tabloid l-as face. De n-as da la tate, violuri, crime, barfe din politica, fotbal, vedete din showbiz, concursuri, integrame, retete naturiste, poze trucate si supertrucate, bancuri, studii legate de sex, moarte, mancare…..pana mi-ar iesi pe nas. Doar n-o sa raman aproape singurul idiot care incearca sa fac presa cinstita, de calitate, profesionista.

Parca vad titlurile din primul numar:

Deschiderea de ziar: “Becali il cumpara pe Ronaldihno”

Politica: “Basescu l-a scuipat pe Geoana. Bloggerii psd-isti ies in strada”

Economie: ”Piata imobiliara, in prag de colaps. Sute de mii de romani

Romani de cacat. Presa de cacat

N-am sa inteleg niciodata de unde au romanasii placerea asta nebuna de a critica. De a sari repede cu gura. De a comenta. De a face din tantar armasar. Citind reactiile jurnalistilor, dar si ale cititorilor, dupa meciul de ieri am observat ca in marea lor parte fac referire si la jocul slab al lui Mutu. Am vazut chiar si un titlu de genul “Mutu si Ribery au dezamagit”. Ca Mutu a jucat prost, ca nu a dat suficiente pase si tot asa.

Lasand deoparte faptul ca habar nu au cu ce se manaca fotbalul, nu inteleg de ce nu au macar bunul simt si inteligenta sa astepte ultimul meci al nationalei pentru a incepe sa judece. Si macar de ar fi facut Mutu vreo eroare uriasa. Sa fi pierdut din cauza lui. Atunci, poate era altceva. Intelegeam.

Romania este o echipa din esalonul 2, aflata intr-o grupa cu cei mai buni dintre cei mai buni. Trebuie sa realizam acest lucru si sa ne vedem un pic lungul nasului. Intelegand acest lucru, orice idiot ar fi trebuit sa-si dea seama ca Romania a facut ieri un meci excelent. Iar Mutu a jucat bine. Nu foarte bine, nu sclipitor. A alergat si a recuperat mai mult decat a fost in stare pisaciosul ala de la Prosport sa vada. Plus ca asta

Viata de corporatist in presa

Greu de crezut, dar stilul corporate a penetrat adanc si lumea presei. S-au dus vremurile in care alergai, intalneai oameni, creai, te zbateai, avand impresia ca poti schimba ceva. 

Daca isi inchipuie vreun student la jurnalism ca va intra intr-o lume semi-boema,  cu un program si stil de lucru caracteristic unei astfel de lumi, se inseala amarnic. Recent, imi povesteau 2 prieteni din presa, ce lucreaza la 2 trusturi diferite, cam ce presiuni au inceput sa puna conducerile pe bieti angajati.

De la statul in redactie degeaba, pana la scandalurile de rigoare care apar daca nu esti la birou cand intra sefu. “Unde ai fost? De azi incolo nu mai pleaca nimeni fara sa anunte”.

“Pai bai labinstein, eu sunt ziarist nu prelucrator prin aschiere la norma. Am predat materialul si nu mai am nimic de facut. Sunt la 10 minute de redactie, in cazul in care apare ceva. Sunt la masa cu niste colegi din presa. De la alte ziare. Stai linistit boss cretinoid ce esti. Noi ziaristii, cand ne vedem la bere

MEDIAFAX sau ce naste din Sarbu “te arde” la buzunar. Sau mai simplu: ORDINARII

Nici nu stiu cum sa abordez ideea acestui post. Am la dispozitie doua variante. Prima: ce tepe isi dau oamenii din media unii altora sau a doua: cat de nesimitit poti fi atunci cand nu ai concurenta. Si pentru ca nu reusesc sa ma hotarasc am sa purced cu istorisirea si va las pe voi sa va ganditi care ar fi trebuit sa fie unghiul de abordare.

Van Basten isi cumpara Logan

La cate as avea de scris dupa o pauza atat de lunga, nu mi-as ierta daca as incepe cu ceva serios. Prin urmare, am sa-mi fac incalzirea aducand in prim plan geniul, total neinteles, al jurnalistilor sportivi. Intotdeauna am fost fascinat de ei. Daca i-as numi fratiorii mai mici din presa, cu siguranta ca s-ar gasi destui care sa-mi spuna ca sunt magar. Si parca nici eu nu as merge atat de departe in conditiile in care nici macar nu e vina lor ca sunt atat de …..si de…. ca sa nu mai vorbim de capacitatilor lor total…. Am scris cu ceva vreme in urma despre cretinismele haioase ce i-ar face pe aia de la Vacanta Mare sa intre in pamant de rusine.

In timp ce ma faceam ca muncesc ascultam stirile din sport, la PRO TV. “Ataaaat, frate”, cum zice un prieten de-al meu. S-a terminat cu munca. Mi-au blocat pe rand: maxilarul (de ras), burta (de ras) si creierul (am incercat sa-i inteleg).

Povesteau dragii de ei de echipa Olandei care se cazeaza in Elvetia, cu ocazia CE, la un hotel. Acum, iata principalul element al stirii: echipa Olandei sta la un hotel

Alo, Realitatea TV?

Suntem un grup de cetateni care doreste sa va urmeze exemplu si sa initieze o campanie publica in genul “Tu faci realitatea!”. Stiti dumneavoastra, aia cu panourile puse in strada,  unde vin oamenii si scriu cu carioca ce nu le place si ce ar vrea sa se schimbe.

Noua ne-a placut foarte mult ce ati facut. Stim ca sunteti singura televiziune interesata sincer de oameni si ca ati avut toate initiativele de acest gen fara sa va ganditi la rating. Chiar conteaza omul. Asa am simtit noi. Mai stim si ca faceti toate eforturile sa ne educati prin demersurile dumneavoastra jurnalistice si ca sunteti foarte obiectivi.

De aceea va solicitam ajutorul si sa instalati acele panouri pe la Universitate. Noi o sa venim si o sa scriem ce nu mai vrem sa vedem la televizor. Noi si copiii nostri. Suntem convinsi ca Realitatea TV o sa tina cont de parerea noastra, a celor care au mai mult de 8 clase si nu mai vor sa-l vada pe Becali, de exemplu.

Speram ca si celelalte televiziuni sa fie la fel de deontoloage ca voi. 

Mai vrem sa adunam semnaturi si pentru o petitie, la fel cum a facut Andrei Gheorghe - mare om - cu aia cu taxa auto, si sa o ducem la toate televiziunile. Poate il convingeti pe Andrei Gheorghe -mare om - sa stranga el semnaturile si sa o predea la toti patronii, sefii, sefuletii, sclavii si raspandacii din presa. Asa cum a facut la Bruxelles. Domne’ ce tare a fost atunci. Si o sa-l mai rugam sa va aduca una separat, doar pentru dumneavostra, in care o sa va rugam sa nu il mai dati pe post pe domnul Andrei Gheorghe - mare om.

Va multumim anticipat pentru ajutor si va dorim succesuri nebanuite in activitate

Stop joc!Piua!Pauza!

Bai fratilor, stati asa ca nu-i asa.

Mi s-a spus ba pe blog, ba pe la o bere cum ca as avea ceva cu jurnalistii. Sau ca am uitat repede de unde am plecat. Si asta pentru ca absolut toate posturile mele sunt legate de presa, in special de problemele breslei- asa cum le vad eu. Sunt dator cu ceva explicatii ca sa nu inceapa lumea sa ma ia de frustrat, razbunator, copil tembel sau mai stiu eu ce. Nu de alta, dar apoi nu mai crede nimeni ce zic.

Deci, asadar si prin urmare:

1. Am ales sa scriu numai despre presa deoarece nu sunt un blogger in adevaratul sens al cuvantului. Urasc sa-mi dau cu parerea in public despre orice: sport, politica, femei, dragoste, religie, viata, moarte, afaceri, masini, filme, zile insorite, zile ploioase, dezamagiri, ganduri sinucigase si ce mai vreti. Consider ca oricare din subiectele de mai sus sunt dezbatute suficient cu prietenii. Nu am de ce sa-mi vars in blogosfera toate gandurile. Intime sau nu.

2. Atunci cand am decis sa incep acest blog mi-am zis doar atat: “Vreau sa transmit un mesaj. Unul singur. Nu doua, nu trei.” Din acest motiv sunt consecvent. Problema este ca, intr-adevar, consecventa asta poate semana cu cea a nebunului. Va asigur ca sunt perfect sanatos. Stiu, nebunul zice ca nu-i nebun

3. Momentan este singura meserie practicata pe parcursul a cativa ani. Deci o cunosc. Deci sunt destul de convins ca nu pot gresi funadamental. Deci e logic sa scrii despre ceea ce ai impresia ca stii. Deci…da.

4. Cei mai buni prieteni ai mei sunt jurnalisti. Jurnalisti cu experienta. Lor le datorez foarte mult. Nu am cum “sa am boala” pe jurnalisti.

5. Dpdv strategic, tactic sau cum vreti sa-i spuneti, decizia de a scrie doar despre o anumita problema se poate dovedi foarte buna, in timp.

6. Sunt doar cateva voci in blogosfera care pun degetul pe rana deschisa din presa. Mult prea putine. Majoritatea blogurilor legate de mass-media trateaza acest domeniu superficial, in opinia mea. Sau o dau prea mult in politic, atacuri personale, barfa etc. Acelea nu sunt bloguri legate de mass-media.

Momentan cam atat.

Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa primesti!

Nici macar nu-mi trece prin cap sa fac vreo paralela intre un post mai vechi de-al meu si articolul dl. Andrei Plesu, semnalat de Cezar Paul-Badescu in urma cu ceva timp. Eu l-am descoperit de-abia astazi, insa unele idei ale dl. Plesu m-au dus cu gandul la intrebarea ce-mi zburda prin creieri la un moment dat.

Nu veti gasi idei noi, surprinzatoare sau revelatoare. Din contra, aceleasi probleme discutate si rediscutate. Manipulare, selectia stirilor, intoxicarea cu non-stiri. Cred insa ca, in mod obligatoriu, acest gen de  probleme trebuiesc aratate cu degetul la intervale regulate. Si asta din simplul motiv ca, altfel,  trecute la categoria “Da, stim toate astea. Asta e. Vedem noi. Ce rost are sa mai scriem?”, vor intra in normalitate. In plus, daca sunt evidentiate poate ca va intelege si publicul la un moment dat ca, daca el nu citeste/urmareste/asculta non-stirile, nici jurnalistii nu vor mai insista cu acest tip de presa.  

Presa este doar o alta activitate economica. In functie de cerere apare si oferta. Si cum reprezentantii mass-media nu pierd timpul si banii cu educarea sau modelarea nevoilor, nu ramane decat ca publicul sa fie mai atent la cerinte.

De ce iti doresti sa lucrezi in presa?

Cred ca este cea mai grea intrebare pentru studentii la jurnalism. Pentru ca in orice alt caz raspunsurile sunt multiple.

De ce vrei sa te faci programator? Pentru ca imi plac calculatoarele si programarea. Mi se pare cea mai inteligenta si provocatoare treaba.

De vrei sa te faci pompier? Pentru ca vreau sa salvez oameni si sa fiu erou.

De vrei sa lucrezi in avocatura? Pentru ca se fac bani

etc etc. Bune sau proaste, motivatiile respective sunt cat se poate de reale.

Dar in presa? De ce sa lucrezi? Ce ai putea raspunde? Nimic, pentru ca habar nu ai ce inseamna “a fi jurnalist”. Si nu e vina ta. In fapt, este cea mai ciudata “meserie”. Folosesc ghilimelele pentru ca nu sunt convins. Este o meserie pentru ca iti iei salariul de la ziar luna de luna. Pentru ca te duci la program. Pentru ca exista structura ierarhica. Pentru ca ai colegi. In rest? Ce stie un jurnalist si nu stiu altii? Cu putin antrenament oricine devine ziarist. Programatorul devine jurnalist. Jurnalistul devine programator?

Prin urmare…de ce vrei asta? 

Posibile raspunsuri:

Pentru ca am posibilitatea sa imi pun in valoare talentul de scriitor. Esti cu vaca? Ce talent? Ai la dispozitie 2-3.000 de semne (in medie) iar de metafore si hiperbole nici nu se pune vorba. Subiect, predicat, complement direct, indirect, de loc, de timp si gata.

Pentru ca pot schimba ceva in tara mea, prin articolele mele? Marsh inapoi in liceu.

Cata influenta mai are presa scrisa?

Se tot vorbeste despre declinul presei scrise. Cum ca aceasta nu mai are puterea de altadata si ca televiziunea a devenit cu adevarat regina. Nu pot sa fiu decat de acord. Cel putin pe palierul politic, sticla a depasit cu mult penita. Dar…  pentru ca intotdeauna exista un astfel de “dar”… asta nu inseamna ca nu mai e profitabil sa ai un ziar. Este o falsa impresie. Aaaa, ca nu se mai scot milioanele de euroi de altadata, asta da. Din acest punct de vedere sa se tot planga toti. Ca de fapt, asta ii doare pe ei. Le scade audienta, le scade pretul pe cm patrat la publicitate iar “donatiile” partidelor se subtiaza, in conditiile in care mesajul lor nu mai atinge 30.000 de cititori pe zi, ci doar vreo 10.000. De aceea au si aparut, in sfarsit, si la noi, trusturile media. Tv + ziare + radio = multi fraieri de intoxicat si implicit cacalau de bani.

Lumea tot uita insa ca Romania nu se rezuma la Bucuresti sau la Basescu si Tariceanu. Banii se fac si in celelate judete iar bataliile pe ciolan dintre esaloanele 2 si 3 sunt mult mai violente decat va puteti inchipui. Iar in acest razboi,

Cine vine din urma?

Oare ce va fi dupa? Dupa ce vor disparea din presa toti dinozaurii. Nu va ganditi la Popescu, Nistorescu, Stanescu etc. Nu ei sunt dinozaurii. 

Vorbesc despre cei care au iubit aceasta meserie. Despre cei care au construit aceasta meserie. Ziaristii care au acum, cu mici exceptii, in jurul a 40 de ani, au inceput sa dispara. Sunt bolnavi, tristi, melancolici si frustrati. Bolnavi de ulcer sau mai stiu eu ce, din cauza stresului, a programului si a alimentatiei. Tristi pentru ca incet, incet se despart de meseria pe care au iubit-o, desi inca profeseaza. Melancolici pentru ca

Ce nu te invata la facultatea de jurnalism

Anul I. De-abia ai iesit din liceu si ai intrat in prima divizie, la facultate. Esti student la jurnalism si esti bucuros ca ai intrat la facultatea la care ti-ai dorit. Inca visator, astepti sa acumulezi cunostintele necesare pentru a deveni jurnalist. Nu stii cu ce se mananca meseria asta, e ceva destul de abstract, dar iti place. Tu poate o asimilezi cu Andreea Esca, in timp ce colegul tau se gandeste mai mult la Cristoiu. Neinteresant. Inca.

Anul II. Nu mai esti boboc si deja incepi sa te uiti altfel la TV si sa citesti ziarele intr-un mod diferit. Incepi sa crezi ca ai inteles ce inseamna sa fii jurnalist si esti multumit de alegerea facuta. Profesorii iti baga in cap sute de pagini cu teorii ale comunicarii, cu notiuni de stilistica si redactare etc. si iti explica cam ce trebuie sa faci pentru a deveni jurnalist

Anul III. Alte cursuri,