Diviziunea muncii in presa

La fel ca orice mare intreprindere, presa are o foarte clara si bine definita diviziune a muncii. Din pacate pentru viitorii jurnalisti acest aspect nu poate fi cunoscut decat dupa ce ai trecut prin malaxorul gazetariei. Pana atunci, orice student va crede fie ca randurile sale vor schimba raul din jurul sau, fie ca o sa ajunga o varianta imbunatatita de Esca, Mandruta etc, in functie de micile veleitati, pacatele varstei si ale momentului.

Realitatea, insa, e cu totul alta. Prin urmare, cred ca ar fi extrem de util un mic “ghid” al tipologiei umane si profesionale din presa. Odata citit si inteles, diviziunea muncii va fi extrem de usor de inteles si aplicat. In sensul ca, dupa ce il asimilezi, iti vei putea aproxima extrem de corect viitorul tau in presa. Singura conditie este sa te cunosti si sa fii sincer cu tine.

Asadar, sa purcedem ( in ordine aleatoare):
1. SCLAVUL
Este acel ziarist, un pic “retard”, care, ajuns printr-o intamplare in presa, va avea satisfactia semnaturii si a celor 20 de milioane salariu pana cand va muri. De obicei acestia se vor multumi cu sarcini de genul: “Du-te la conferinta companiei X ca avem o obligatie”, sau ” Ia vezi ce vrea sa manance lumea si fa o comanda”

2. NEINTELESUL
Imi provoaca cele mai mari dileme. Nu stiu dc sa ii acord 1 pg sau doar cateva randuri. Neintelesul este ori copilul de liceu, elev la uman, care simte ca are un talent nedescoperit sau neinteles (sic!) sau viitorul politehnist care se pregateste sa mearga la Politehnica pentru ca asa vor parintii sau pentru ca este la “real”. El simte ca poate scrie – deja are 2 poezii de dragoste scrise – doar ca nu are spatiul de exprimare. Pentru el, publicistica nu inseamna Eminescu sau Maiorescu. Publicistica este doar o oportunitate de a pune pe hartie gandurile zbuciumate (firesti, de altfel) care il tulbura. Jurnalismul este un fel de Litere. E ceea ce trebuie in caz ca pic la Filozofie sau Litere.
OBS!!!
Dc ajunge in presa nu va intelege niciodata de ce paragraful lui, la care a muncit juma’ de zi, nu este bagat in seama, in timp ce colegul lui care da copy-paste de pe Mediafax e laudat de sef. Nu va intelege niciodata diferenta dintre productivitate in presa si creativitate, libertate in exprimare sau talent….toate acestea sunt fix ZERO in fata unui sef care vrea sa cunosti toate site-urile de profil, minim jumate din PR-stii din domeniu, sa cunosti fenomenul si sa poti respecta in 10 minute, pricipalele reguli ale stirii. Apoi s-o versi in pagina. Si cam are dreptate. Asta e business-ul. Nu isi permite sa faca favoruri. Isi pierde el slujba.
Pe scurt, se va simti nedreptatit iar sefii vor fi, in maximum 2 ani de activitate, niste prosti care habar nu au ce inseamna jurnalismul.

3.VEDETA
Eehheee. Problem…problem…la voi…la groapa cu piscina.

Pai, sunt trei categorii, care se impart la randul lor in alte subcategorii. Momentan, ne ocupam doar de categoriile-mama.
Prima categorie: esti un fel de Ciutacu care isi asuma pozitia si care se bucura de un anumit statut, pe care nici eu nu l-as lepada, in societatea asta imputita. Important e sa nu iti vinzi sufletul. Iar aici, respectiva categorie sta bine. Si-a gasit drumul in presa, fara sacrificii supreme (asta inclin sa cred. Poate ma insel), si il urmeaza stiind ca are o familie si o viata de trait. Fara prea multe prefacatorii. De genul: “Asta sunt, asta fac. E clar ca daca as fi bagat mana la borcanul cu miere, voi, publicul, m-ati fi prins. Ei bine, n-am facut asa ceva. Un avantaj oi fi avut si eu…dar atat. Cine nu a avut?! In rest chiar cred in misiunea mea.. Cine ma crede bine, cine nu….fuck off”. Restul sunt…..categoria a doua, si anume:

A doua categorie: esti un fel de Corina Dragotescu. Adica, o combinatie intre Sclav si Neinteles. Te superi ca nu mai iei 6.000 – 8.000 de euro net/luna, ca Vantu ti-a taiat din salariu. Sincer- nota editorului- roaga-te sa nu faca un studiu adevarat sa vada cati telespectatori aducea Corina Dragotescu. Nu postul, nu emisiunea, nu esecurile adversarilor. Tu, personal. Pentru ca altfel, nu prea inteleg de ce te deranjeaza ca iei cat un reporter. Poate asta e valoarea ta, masurata in return of investment. In fine, trecem peste acest gen pentru ca sunt convins ca niciun student/a nu-si doreste sa ajunga Corina Dragotescu. Acum, sincer, vrea cineva sa fie Corina Dragotescu?????

A treia categorie: aici, probabil ca numai cei ce profeseaza o sa descifreze micul portret. Este vorba despre acel jurnalist, cu apucaturi de mic spagar, semi-talentat, semi-citit care a ajuns la 30-40 de ani sa ocupe o functie de semi-conducere. Ei bine, asta e periculos tare. Jurnalistul asta este genul micului sef de CAP care se trezeste brusc in pantofi. Nu prea este el obisnuit dar invata repede sa mearga avand ceva in pcioare. Are mersul tantos desi e urat cu spume iar cocoasa ii iese prin tricou… are gura mare desi nu prea te astepti sa poata vorbi dupa cat rahat stii ca a mancat, iar rautatea lui o depaseste pe cea a femeii urate sau a barbatului ajuns la 25-30 ani la inaltimea de 1.60. Apropo, Boc cat are? (nu ca ar fi rau, asta e doar homosexual pasiv). Adica rautatea provenita din complexe. Pericol tare, bai fratioare.

4.NEFERICITUL

Asta, saracul, e praf. A prins vremurile in care presa insemna stire iar tirajele erau de zeci de mii pe zi. Cand scria ceva se misca lumea. Nu toata, dar se misca. Apoi, nefericitul a dat mana cu micul mogul, ajuns astazi MOGULUL. Acesta i-a insuflat, fara voia lui, un alt fel de a face presa. Problema lui e ca nu se simte bine in rolul asta. Inconjurat de tanara generatie din presa, adica de niste baloane de sapun, a invatat sa se adapteze. La fel ca animalul de la ZOO. Tigrul siberian din Baneasa traieste bine mersi. E chiar grasut! Si…ce cusca misto are!…Singura lui problema e ca isi aminteste de clipele in care zburda prin nametii de zapada, sau daca a fost crescut in captivitate, simte asa un chef sa iasa prin gratiile alea si sa-i smulga capul de pe umeri ingrijitorului. Sa vaneze si pula lui ceva.

Restul e…Can-can