Interviu cu Simona Ionescu

Cand a auzit ca am rugat-o si pe Simona Ionescu sa participe la interviul acesta, un bun prieten, jurnalist vechi care o cunoaste personal pe Simona, mi-a spus: “Aaa, i-ai scris si Simonei. O sa-ti raspunda cu siguranta si-o sa vezi ca nu o s-o dea cotita”. Ce pot sa zic…a avut dreptate.

Si ma face sa-mi para rau ca nu i-am intrebat pe toti si cat de dor le este de perioada in care presa insemna sa cauti stirea, sa o gasesti si sa o arunci repede in pagina, trecand la cautarea urmatoarei. Fara telefon mobil, fara mail, fara masina de servici la scara, fara laptop-uri si Google. De perioada in care ei au invatat presa in timp ce o faceau, in fiecare zi, fara prea multi profesori. Cand politicienii respectau mult mai mult jurnalistii si presa, in ansamblul ei. Nu apucase sa devina o simpla activitate economica pe care o masori calculand profitul de dupa impozitare. Atunci le cam tremurau chilotii daca erau prinsi cu vreo vrajeala. Acum…isi scot chilotii si tot ii doare la basca.

Iti multumesc si tie Simona pentru franchete si faptul ca ai acceptat sa raspunzi.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
SIMONA IONESCU: Imi e de ajuns un singur cuvant: ANEMICA. Ca o catea lesinata.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
S.I: Avid de senzational, extrem de critic, chiar daca nu e foarte bine informat, debusolat.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
S.I.: Extrem de rar, pe vremea cand lucram in presa “serioasa”. Rar, doar pentru ca eram femeie, nu din alt motiv. Indivizii cu bube-n cap au o anumita jena fata de ziaristele de pe Investigatii. Probabil ca le e teama sa nu se trezeasca cu o poseta in cap. Cu poseta n-am dat, dar sunt “spiciuri” cu care poti sa eviti tentativele de mituire.

J: Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
S.I.: Si la doctori e la fel. Si la politicieni.Si la politisti, si la procurori, si la profesori, si la…filozofi! Doar ospatarii si tinichigiii nu-s cumparati, ca ei s-au tampit mai putin in scoala, alegand “meseria e bratara de aur”. Drept pentru care sunt apreciati de presedinte!

J: Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
S.I.: Da. Este unul din motivele pentru care am ales sa raman inca mult si bine la un tabloid. Sunt rare situatiile

J: Din informatiile pe care le detineti, trustul in care activati, a decis – prin cei care detin conducerea si banii – sa “puna batista pe tambal” in vreun caz care implica interesul public? Sau, a decis sa sustina un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat?
S.I.: 1. Nu stiu de nici un caz de interes public bagat sub pres. Iar ministrii liberali au fost criticati dur sau ironizati in publicatiile trustului Adevarul, chiar daca patron este un liberal. 2. Trustul a decis ca, in acest an de campanii electorale, nici Adevarul, nici Click! sa nu se implice in politica prin editoriale tematice, anchete sau dezvaluiri. Se publica doar stiri pur informative.

J: Sunteti multumit de modul in care se practica jurnalismul in Romania? In cazul in care nu sunteti multumit, cine credeti ca este vinovat? Patronul, care are painea si cutitul si care “s-a inteles” cu puterea, sau jurnalistul care accepta presiunile?
S.I.: Nu. Presa nu mai are zvacul de altadata. De vina sunt si ziaristii, care fie s-au blazat, fie sunt macinati de orgolii, fie aspira la o pozitie sociala inalta sau mult mai avantajoasa pecuniar. Si din cauzele acestea se autocenzureaza mult prea des. De vina sunt si patronii, care se implica sau sunt implicati in politica, chiar daca nu s-au inteles cu puterea! Opinia publica, si chiar noi, jurnalistii, ii percepem asa. Exemplu e si intrebarea ta.

J: Sunteti de acord cu urmatorul argument: “Presa este o activitate economica ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Daca el vrea manele, noi dam manele”? Daca nu agreati acest punct de vedere, cum explicati faptul ca de apoape 20 de ani se intampla exact acest lucru?
S.I.: Fie ca ne place sau nu, asta este adevarul: presa este o afacere! Ne-a invatat asta, acum 11-12 ani, primul trust strain care a investit in presa romaneasca. Patronul baga bani, isi dezvolta redactia, dar la un moment dat vrea sa i se intoarca in cont investitia. Pretinde produse vandabile, din care angajatii sa-si scoata salariile, cheltuielile si sa-i ramana si lui beneficiu.Vremea acumularii datoriilor sau a aducerii banilor “de acasa” a trecut demult. Nu sunt de acord (desi lucrez la un tabloid) cu ideea simplista “daca vrea manele, da-i manele!”. Trebuie sa gasesti reteta “tocanitei”, in care bagi si manele, dar pui si alte ingrediente, care cu timpul sa-i dezvolte gustul si pentru altceva. Daca va uitati cu atentie in Click! veti gasi si altceva decat scandalurile “vedetelor” si pasiunile lor “zburatoare”!

J: Sunteti multumit de modul in care evolueaza cariera dumneavoastra in presa?
S.I.: Nu. Daca as fi multumita ar insemna ca am atins o limita si ma plafonez acolo.

J: Enumerati 3 decizii majore pe care le-ati lua in cazul in care, maine, ati ajunge sa detineti un trust de presa puternic?
S.I.: Lasa intai sa-l am, ca apoi ma pliez imediat pe decizii!

J: Din cate stiti, care mai este procentul publicitatii platite de stat in presa din Romania?
S.I.: Chiar nu mai ştiu. Dar e mult mai mic decat cel de cum 5-6 ani in urma. Beneficiarii sunt insa tot aservitii guvernului. Avem acum cazul Iacob-Ritzi!

J: Aveti vreo simpatie politica? In sensul ca simpatizati cu un partid anume?
S.I.: Simpatiile mele politice sunt “uni-nominale”, in functie de cat de bine cunosc omul si ceea ce a facut in cariera lui..

J: Pe scara de la 1 la 10, cat de multumit sunteti cu privire la banii castigati din presa, pana in acest moment?
S.I.: 7-8, pentru cat muncesc si ce experienta profesionala am. Dar niciodata nu am stiut sa (ma) negociez. Si mereu am dat prioritate altor aspecte decat cel pecuniar.