Interviu cu Victor Ciutacu

Tinand cont de faptul ca Victor Ciutacu are un numar egal de simpatizanti si de “dusmani”, mi-as dori ca acest post sa nu genereze comentarii pro sau contra raspunsurilor sale. Sau mai rau, pro sau contra persoanei. Sa fie doar citit cu luciditate si fara pasiuni. Iar comentariile sa nu vizeze persoana mai mult decat este cazul. Nu as vrea ca popularitatea lui sa umbreasca mesajele transmise de el.sau scopul final al acestui interviu. Prin urmare, va rog sa va abtineti de la a-l injura sau de la a-l ridica in slavi. Important este ceea ce spune. Asta nu inseamna sa nu comentati. Echilibrul este insa cuvantul de ordine.

Si inca ceva, ce este valabil pentru toate raspunsurile de pana acum. Problemele din presa sunt extrem de importante si de sensibile si niciun interviu nu va putea sa le cuprinda sau sa vina cu solutii complete si finale. Asadar, va fi foarte usor, oricui, sa gaseasca lacune in vreo intrebare dar mai ales intr-un raspuns. Scopul nu este de a gasi motive de scandal/cearta/sau critica. Ci, acela de a atrage atentia, incet-incet, asupra problemelor.

Ii multumesc si lui pentru faptul ca a acceptat sa raspunda si ii astept si pe ceilalti.
JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani? VICTOR CIUTACU: Curve si consumatori, dar nu stiu exact care-i care.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
V.C.: Naiv, romantic, perseverent.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
V.C: Evident. Oric(in)e are un pret. Se pare ca al meu e mult prea mare pentru piata din .ro. Deci raman sa plivesc orezu’ pe plantatia mogulului; asta sau altu’.

J: Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
V.C: Eu nu generalizez. Unii afirma despre altii, asta da. Nimeni nu fura in Romania. Ai vazut vreun condamnat de marca dupa Revolutie?

J: Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
V.C: Absolut de acord. Unii se platesc pe contracte-cadru, prestari servicii pe termnen lung. N-as generaliza, insa. Cunosc eu o sumedenie de oameni care nu se vand. Daca vrei, ti-i spun in privat, ca sa nu-i fac de ras in fata deontologilor.

J: Din informatiile pe care le detineti, trustul in care activati, a decis – prin cei care detin conducerea si banii – sa “puna batista pe tambal” in vreun caz care implica interesul public? Sau, a decis sa sustina un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat?
V.C.: Nu se negociaza cu mine asa ceva. Toate trusturile, la diverse momente, fac cate o sobolanie, doua sau mai multe. Normal ca mai aud, ca nu-s surd.

J: Sunteti multumit de modul in care se practica jurnalismul in Romania? In cazul in care nu sunteti multumit, cine credeti ca este vinovat? Patronul, care are painea si cutitul si care “s-a inteles” cu puterea, sau jurnalistul care accepta presiunile?
V.C.: Nu sunt multumit, dar nici disperat. Presa nu-i nici mai buna, nici mai rea decat societatea in ansamblul ei. Parca am baut apa dupa Corleone de la Liga J Viata-i vinovata, ca-i curva.

J: Sunteti de acord cu urmatorul argument: “Presa este o activitate economica ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Daca el vrea manele, noi dam manele” ? Daca nu agreati acest punct de vedere, cum explicati faptul ca de apoape 20 de ani se intampla exact acest lucru?
V.C.: Agreez acest punct de vedere. Educatie si cultura civica sa faca TVR si SRR, ca d-aia platim impozite. Plus „Vorbe grele”, cat o mai rezista pe post, ca eu sunt un tampit inadaptabil si nu dezbrac oamenii pe hol inainte de emisiune.

J: Sunteti multumit de modul in care evolueaza cariera dumneavoastra in presa?
V.C.: As fi ipocrit sa spun ca nu. Sigur ca mi-as dori mai mult, dar multumesc lui Dumnezeu (si) pentru cat mi-a dat pana acum.

J: Enumerati 3 decizii majore pe care le-ati lua in cazul in care, maine, ati ajunge sa detineti un trust de presa puternic?
V.C.: Era sa zic „power to the people” si/sau „samba si, trabajo no!”, da’ mi-am dat seama ca nu pot face asta pe banii mei. Ca sa fiu sincer, habar n-am.

J: Din cate stiti, care mai este procentul publicitatii platite de stat in presa din Romania?
V.C.: Nu stiu, da’ se mananca in continuare de la stat. Uita-te la Ridzi & Udrea cum isi cumpara stiri si talk-show-uri. Multumesc lu’ Allah ca nu am responsabilitati in aceasta zona.

J: Aveti vreo simpatie politica? In sensul ca simpatizati cu un partid anume?
V.C.: Am simpatii in (toate) partidele politice, nu si la nivel de curente. Nu-mi fac iluzii, sa n-am deziluzii. Asta am invatat-o de la nea Imi Jenei J

J: Pe scara de la 1 la 10, cat de multumit sunteti cu privire la banii castigati din presa, pana in acest moment?
V.C.: Undeva pe la 7, dar asta numai de cand prestez si la tv pe bani.