Interviu cu Cristian Sutu

Cu toate ca domnia sa binevoieste a califica intrebarile mele ca fiind naive, eu am sa-i multumesc domnului Sutu pentru ca si-a pierdut probabil….. 2 minute din timpul sau pentru “a raspunde” la aceste intrebari. Atitudinea, seriozitatea vis-a-vis de un subiect extrem de serios si raspunsurile le las la aprecierea voastra. Eu vreau sa subliniez un singur lucru. De fapt doua . N-am abordat si nu o sa abordez niciodata problemele din presa superficial, iar de asta cred ca v-ati convins. Cat despre naivitate…..hihihihi. Sunt cativa prieteni care sunt sigur ca deja zambesc. Inclusiv eu am inceput

Sper, de fapt stiu ca o sa am mai mult succes cu urmatorul invitat care va raspunde. Pana atunci…enjoy.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani? Cristian SUTU:Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, acceptabilă. (Dacă-mi mai sunt permise cîteva cuvinte, aş mai spune aşa: n-o suport pe Monica Iacob Ridzi! )

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania? C.S.: N-am

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul? C.S.: Da. Cel mai adesea, sub formă de salariu. Scriind despre ceva, întotdeauna îngropi altceva. Anume, celălalt subiect de care te-ai fi putut ocupa.

J: Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA? C.S. E o exagerare. Cunosc jurnalişti care nu sunt cumpăraţi sau de vânzare. Nu-s puţini.

J: Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul? C.S.: Da. La fel, cel mai adesea sub formă de salariu.

J: Din informatiile pe care le detineti, trustul in care activati, a decis – prin cei care detin conducerea si banii – sa “puna batista pe tambal” in vreun caz care implica interesul public? Sau, a decis sa sustina un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat? C.S.: Nu deţin informaţii concrete. Am doar bănuieli. Sau prejudecăţi. Sau impresii.

J: Sunteti multumit de modul in care se practica jurnalismul in Romania? In cazul in care nu sunteti multumit, cine credeti ca este vinovat? Patronul, care are painea si cutitul si care “s-a inteles” cu puterea, sau jurnalistul care accepta presiunile? C.S.: Nu-mi place ce citesc în general în presă. Foarte rare construcţiile jurnalistice interesante.

J: Sunteti de acord cu urmatorul argument: “Presa este o activitate economica ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Daca el vrea manele, noi dam manele” ? Daca nu agreati acest punct de vedere, cum explicati faptul ca de apoape 20 de ani se intampla exact acest lucru? C.S.: De acord.

J: Sunteti multumit de modul in care evolueaza cariera dumneavoastra in presa? C.S.: Da. Deşi nu am vise cu privire la carieră.

J: Enumerati 3 decizii majore pe care le-ati lua in cazul in care, maine, ati ajunge sa detineti un trust de presa puternic? C.S.: I-aş angaja pe cei mai buni jurnalişti selectaţi în urma sondaj de opinie făcut printre toţi jurnaliştii. Apoi le-aş da tuturor laptopuri, reportofoane si telefoane. Toate foarte bune. Şi, în fine, aş pleca vreo 3 luni în sudul Franţei.

J: Din cate stiti, care mai este procentul publicitatii platite de stat in presa din Romania? C.S.: Habar n-am.

J: Aveti vreo simpatie politica? In sensul ca simpatizati cu un partid anume? C.S.: Nu. Îi ştiu atît de bine, încît aş fi de-a dreptul cretin să simpatizez cu vreun partid.

J: Pe scara de la 1 la 10, cat de multumit sunteti cu privire la banii castigati din presa, pana in acest moment? C.S.: Hai, că asta e absurdă. Primesc cît merit. Oricum, e undeva la jumătatea distanţei dintre percepţia mea şi cea a angajatorului despre merit.