Interviul. Lectia nr. 2. (model)
Scris de japonezul pe iunie 15, 2009
Interviul, ca orice gen jurnalistic – de fapt, ca orice actiune din viata unui om – are cateva reguli. Imi asum riscul sa le enumar eu.
Asadar:
1. Documentarea. Inainte sa intrebi pe cineva ceva, orice, trebuie sa te documentezi in ce priveste opera/lucrarea respectivului. Adica, trebuie sa stii ce a scris/compus/descoperit/facut..etc. Apoi, trebuie sa incerci sa afli ce istorie are in spate din punct de vedere al familiei, educatiei, culturii, fara a intra in can-can-uri. Urmatorul pas il reprezinta studierea istoriei personajului in raport cu problema pe care vrei sa o abordezi in interviu. In mare, daca le faci pe acestea, pentru inceput esti foarte bun.
2. Pregatirea intrebarilor. Luand in calcul descoperirile facute in urma aplicarii punctului 1, incepi sa pui pe hartie o serie de intrebari, avand grija ca acestea sa urmeze un fir logic. Un fir care trebuie sa constituie, in final, coloana vertebrala a concluziei. Pentru ca orice interviu are o tema. Iar cititorul trebuie sa afle in final ceva.
3. Pregatirea propriu-zisa. Pe scurt: Alegerea hainelor (ca doar nu te duci la un intelectual serios imbracat in trening sau blugi cu tricou imprimat, chiar daca asa te imbraci tu de obicei. La fel cum nu te duci la un lider de sindicat imbracat in costumul de la nunta. O camasa, la blugi, e suficienta in cazul astora). Asternerea intrebarilor pe o hartie. In cazul in care le uiti. Verificarea bateriilor de la reportofon. Si, preventiv, 50 de tarie daca ai emotii.
4. Scoaterea interviului. Asculti de 100 de ori si bagi in calculator, in Word, transcrierea interviului, asa cum il auzi. Adica, cuvant cu cuvant.
5. “Perierea” interviului. In 99% din cazuri trebuie sa adaptezi interviul la forma scrisa. Aici, intervine talentul fiecaruia
6. !!!!!!! Inainte de toate astea iti intrebi seful daca poti sa faci interviul respectiv si cam ce teme poti sa abordezi.
Acestea fiind zise, si asumandu-mi faptul ca am urmat toi pasii enumerati dar si faptul ca personajul principal nu o sa accepte aceasta intalnire virtuala, am sa purced la drum. Personajele carora doresc sa le iau interviul sunt urmatoarele: Mihnea Maruta, Crina Dunca, Victor Ciutacu, Simona Ionescu, Tiberiu Lovin, Oana Dobre, Catalin Tolontan, Cristian Sutu, Vlad Petreanu, Cristian Patrascanoiu.
Intrebarile sunt urmatoarele:
1. Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
2. Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
3. Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
4. Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
5. Sunteti de acord cu afirmatia ca, in Romania, s-au platit si inca se platesc jurnalisti (cu functii de conducere sau fara) pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
6. Din informatiile pe care le detineti, trustul in care activati, a decis – prin cei care detin conducerea si banii – sa “puna batista pe tambal” in vreun caz care implica interesul public? Sau, a decis sa sustina un om/partid politic, om de afaceri/ companie/ club sportiv sau sindicat?
7. Sunteti multumit de modul in care se practica jurnalismul in Romania? In cazul in care nu sunteti multumit, cine credeti ca este vinovat? Patronul, care are painea si cutitul si care “s-a inteles” cu puterea, sau jurnalistul care accepta presiunile?
8. Sunteti de acord cu urmatorul argument: “Presa este o activitate economica ca oricare alta. Ea satisface cererea publicului. Daca el vrea manele, noi dam manele” ? Daca nu agreati acest punct de vedere, cum explicati faptul ca de apoape 20 de ani se intampla exact acest lucru?
9. Sunteti multumit de modul in care evolueaza cariera dumneavoastra in presa?
10. Enumerati 3 decizii majore pe care le-ati lua in cazul in care, maine, ati ajunge sa detineti un trust de presa puternic?
11. Din cate stiti, care mai este procentul publicitatii platite de stat in presa din Romania?
12. Aveti vreo simpatie politica? In sensul ca simpatizati cu un partid anume?
13. Pe scara de la 1 la 10, cat de multumit sunteti cu privire la banii castigati din presa, pana in acest moment?
Cu speranta ca demersul meu va reusi sa va trezeasca interesul, va multumesc pentru colaborare!
Japonezul
Tiberiu spus
Japonezul: promit sa-ti raspund la intrebari daca mi le trimiti pe e-mail, pentru ca acum sunt in mare viteza si s-ar putea sa uit. Multumesc. PS Daca ai emotii si bei 50 de tarie s-a putea sa uiti sa deschizi reportofonul
. Nu o spun din proprie experienta, ci ca oi gluma la gluma ta. Apoi da urat tare sa mirosi a alcool. Am intalnit si astfel de colegi ce duhnesc a alcool.
Presa la bani mărunţi « Sătmăreanca spus
[...] iunie 15, 2009 — Satmareanca Într-un acces de sinceritate, am răspuns rapid la interviul Japonezului, deşi în primă fază am stat pe gânduri. Hai rapid până nu mă [...]
dadatroll spus
Da ce risti de zici cati asumi riscul. Ca nu tempusca nimeni.
japonezul spus
@dadatroll
pai daca ma desconspira astia si afla ca sunt CTP? nu-ti dai seama ce scandal ar iesi? da’ apropro,cam cat de mare e ceata de pitici ce salasuieste la tine, sus in mansarda? la ora 6 dimineata tu stai si urmaresti bloguri?si, mai citesti si din astea naspa ca al meu. am alerta pe mail-ul de pe telefon si cand a inceput sa sune la 6 dimineata, am crezut ca e alarma de trezire. m-am spalat, am mancat si am iesit din casa. de-abia in masina cand au daat stirile de la radio am inteles. nu-mi mai da emotii din astea dadatroll
fanitza spus
îţi dai seama că în sua nu era şase dimineaţa! nu te-ai gândit că citesc şi oameni de peste ocean?
Mihnea Măruţă » Blog Archive » Chestionarul Japonezului: 13 întrebări despre mass-media spus
[...] Am răspuns celor 13 întrebări din interviul virtual pe care mi-l propune Japonezul: [...]
Mihnea Măruţă spus
Japonezul: Am răspuns pe blogul meu. Am o singură rugăminte “în schimb”: spune-mi pe e-mail cine eşti, să ştiu şi eu cu cine dialoghez
Mulţumesc.
japonezul spus
@mihnea
da-mi voie sa ajung acasa, sa am cateva minute libere – libere, in adevaratul sens al cuvantului – si am sa-ti raspund. Multumesc inca o data.
P.S. Nu dau un termen
. Sper sa ma intelegi. Chiar nu am multe momente “de om liber”. Te asigur insa ca termenul va fi mai mult decat decent
romania inedit spus
Japonezule , o sa incerc pe cat posibil sa nu bag comentarii pe blogul tau intre ora 2 si 6 dimineata !
japonezul spus
@romania inedit
Victor Ciutacu spus
Daca-mi dai intrebarile pe mail, sa nu uit iar de ele, raspund cu placere in prima pauza de slugarit pe plantatia oligarhului
diacritica spus
Japonezu’, văd că nu-ţi dă nimeni răspunsul corect la întrebarea 4.
Când vine vorba de presă, singurul care fură e cititorul. Şi anume: îşi fură căciula proprie prin însuşi faptul că-i cititor de presă românească.
Şi b, “a agrea” se conjugă ca “a crea”, care se conjugă ca “a lucra”: agreaţi, creaţi – câte un singur e, ăla din radical.
japonezul spus
@diacritica
am pus-o! acum o sa-mi ia o ora sa scriu un rand.
imi mai scapa si mie. nu e o scuza, ci doar juma’ de explicatie
diacritica spus
Nah, acu’ nu-ţi fie cu supărare!