Grasa de Cotnari si culturalizarea prin discount

Cum dracu’ se face ca, la 20 de ani dupa spectacolul din Piata Universitatii, cele mai baute vinuri sa fie Rieslingul de Jidvei, Grasa de Cotnari, Pinot Noir de Murfatlar si alte otravuri de genul asta? Cum e posibil sa mai auzi inca, in jurul tau, in carciumi: “Ce bem frate?!Hai sa luam o Grasa cu un Pepsi!”.

Cum e posibil sa ai vinuri de import la 18, 20, 22 lei (pret de raft in supermarket) si sa geama cosurile din Carrefour de rieslinguri de Jidvei? Sa nu mai vorbesc de “cunoscatorul” care comanda, cu emfaza, o “Fata culcata in iarba”.

Stai si te uiti ca boul, in meniu, si ramai cu gura cascata cand vezi vinuri de genul celor enumerate mai sus, alea romanesti, la preturi de 30-40 lei. Si tot ca un bou te intrebi de ce patronul respectiv nu a adaugat pe lista, la aceiasi bani, un vin din Chile, Argentina sau Australia. De ce nu vrea sa il invete pe marlanul roman ca in afara de Premiatul “porumbel”, melteanul in cauza poate bea un Saugvinion Blanc din Chile care o sa-i atace neuronul mult mai putin decat otrava aia?

Pai, din acelasi motiv pentru care producatorii de presa de la noi nu au niciun interes sa-si educe publicul. Tot ce vor este sa-i vanda. Orice. Povesti, minciuni, carti, cd-uri, enciclopedii. Ce-ar fi daca cretinoizii de romanasi ar invata sa discearna intre mizeriile actuale si presa de calitate? Pai cum sa-l invete pe tanarul salesman, bancher sau somer ca exista si o altfel de presa? Daca nu mai cumpara fraierul ziarul, daca ii scade tirajul si rate cardul? Cu ce naiba sa-l mai plateasca pe Tuca, Cartianu, Turcescu, Cretulescu, Tatulici etc cu mii si zeci de euro pe luna? Pai o sa mai poata valorosii astia sa vorbeasca de saracie si de problemele tarii daca nu au incasat suta sau milionul de euro la sfarsit de an?

Stiti cat ia un chelner pentru un dop de Jidevei? 8 lei. Asa mi s-a spus si mie. Nu bag mana in foc dar inclin sa cred. Pai cand vine fraierul la masa si intreaba: “Ce vin imi recomandati?”…de cate ori nu ati auzit: “Pai un Riesling de Jidvei cu o apa minerala. Merge bine la sprit. Bea si domnisoara?”. Pai da bea, ca apoi o sa i se usuce gura cat o sa-l lucreze pe taranul care si-a facut creierii praf dupa 2 sticle pline de vin cu zahar. Da…..tine-l pe romanul din middle class bine strans in mana. Nu-i arata si alternativa ca apoi ce mai vinzi?

La fel si domnii din presa. Le arunca pe gat orice, doar-doar mai cumpara ‘telectualul roman ba un Jurnalul, ba un Cotidianul, ba un Gandul. Quality papers frate. Nu ca muncitorii care citesc Libertatea in metro.

Au umplut bibliotecile soferilor de taxi cu volume de literatura si enciclopedii despre masoni si societati oculte. Au aplicat cea mai tare tehnica de marketing: “Ia neamule, ca e la juma’ de pret. Ia Enigma Otiliei cu discount de 50%”. Si cand le mai vezi si fetele alea de libidinosi si curve, prin cate un promo, indemnand cu glas de reclama radio pe romani la citit….te apuca greata. Si mai si dorm – ai dracu’ – linistiti. Si-au facut datoria. Istoria o sa-i pomeneasca. Pe EI, EI care s-au apucat sa culturalizeze poporul. EI care simt ca fac ceva pentru oameni.

Cat de penibil m-as simti sa am un ziar si sa-i cresc tirajul vanzandu-l la pachet cu o bere!!! Sa stiu ca mi se cumpara produsul pentru berea aia data la juma’ de pret. Cat de rusine mi-ar fi sa anunt tirajele alea fulminante, stiind ca puteam sa las si paginile goale ca tot imi cumparau cretinii ziarul!!!

E clar ca si romanasul nostru are partea lui de vina. Ca excursiile prin Franta, Italia, Portugalia nu au insemnat decat tururi prin magazine. Dar asta e alta poveste. Un alt post. Acum ne referim doar la cei ce se erijeaza in formatori de opinie si mentalitati.

Vorbim de Tuca pe care-l asemuiesc cu mult-pomenitul Riesling de Jidvei, de Turcescu care nu e decat “O fata culcata in iarba”, de Tatulici ce nu valoreaza mai mult decat o Feteasca Regala de Jidvei. De Corina Dragotescu care are acelasi impact ca un Murtfatlar de “colectie” sau de Ciutacu pe care-l vad un fel de Babanu’.

Nu vreau sa se inteleaga ca ei sunt singurii vinovati. Exista redactori sefi, sau adjuncti, sefi de sectie sau simplii redactori care au aceeasi baza. Aceeasi compozitie chimica. Doar ca cei amintiti si-au asumat si au iesit in fata. Au devenit exemple si “tractoare” ale imaginii ziaristului roman.

Pe de alta parte, si ce daca vorbim? Cu ce se schimba treaba? Habar nu am. In teorie cu nimic. In practica cu jumate’ de om. Adica macar o parte din ideea asta ramane in cineva si il va influenta pe viitor la luarea unei decizii. Mai exact, cand cere o sticla de vin