A fost odata ca niciodata….
Scris de japonezul pe noiembrie 19, 2008
“Oricât v-ar părea de naiv, ziarul nu este al patronului şi nici al redacţiei, ci al celor care-l citesc. Cine nu înţelege acest lucru, cine nu trece dincolo de patetismul unui asemenea enunţ, cine-şi imaginează că “acesta este un business şi punct”, “ca oricare altul”, se va confrunta, mai devreme sau mai târziu, fie cu ameninţarea falimentului, fie cu plecări masive din echipă şi pierderea credibilităţii.”
Asta zice un jurnalist. Hahaha. Jur ca nu rad de el. Nu-l consider in niciun fel. Nici naiv, nici rupt de realitate. Pur si simplu nu-l judec pe el ca individ. Cine ma citeste stie ca nu dau nume (cu exceptia a 3-4 “vedete” de presa), nu ma iau de oameni, nu port razboaie cu nimeni. Doar ca aceste randuri ma fac sa hahahhaha. E foarte tare. Sunt convins ca a avut cele mai bune intentii cand a scris asta. Ce ma deranjeaza putin este faptul ca transmite o idee pe cat de copilareasca (si e surprinzator, tinand cont de experienta domniei sale) pe atat de gresita. Si exista riscul sa-l creada vreun tanar jurnalist.
E DOAR UN BUSINESS FRATILOR. Nu mai bagati prostii in cap copiilor. Ca o sa ramana niste neadaptati, intr-un mediu care o sa-i scuipe ca pe niste masele stricate. Nu gandesti, vorbesti si scrii la fel ca ceilalti, nu esti ca ei. Nu esti ca ei, nu vei putea face treaba ca ei. Prin urmare, LA REVEDERE. Nu ai vanzari, nu ai publicitate, nu e bun ziarul. Daca trebuie sa scrii despre tate, scandaluri de orice fel sau la comanda, ca sa faci bani, asta faci. PUNCT. Altfel, DRUM BUN.
Nu mai intru in detalii. Imi expun opiniile legate de presa de prea mult timp aici ca sa incerc sa rezum in cateva randuri. Mai bine explicati-le cum sta treaba. Dar cat se poate de onest. Sa afle ce-i asteapta. Apoi spuneti-le ca se vor confrunta ca o multime de mizerii si ca au sansa sa plece acum din presa. Pentru ca, altfel, ori devin si ei niste ordinari, ori o sa fie atat de dezamagiti incat o sa-i ia lesinul. Si e posibil sa se prinda de asta cand e prea tarziu. Asta trebuie sa faca un adevarat jurnalist cu coloana. Un profesor de viata. Repet, asta nu inseamna ca autorul randurilor de mai sus nu are coloana. Ci pur si simplu greseste.
In fine. Continuandu-si ideea, autorul mai afirma:
“Ei nu înţeleg de ce un tânăr este obligat să semneze ceva ce n-a scris, de ce primeşte ordin să articuleze răzbunările inepte ale patronului sau directorului, nu înţeleg vina de a fi prieten cu cineva şi cum poţi să-ţi pierzi jobul pentru asta”
Un alt jurnalist, raspunzandu-i printr-un comment, serveste la randul sau o alta gogoasa:
“Daca ai coloana si talent, nu faci si punct. Si, crede-ma, in 15 ani de cand m-am apucat de chestia asta, am trecut – apropo de patronat – pe la sau prin preajma unor oameni care se cheama in buletin Paunescu, Vantu sau Voiculescu”
Si tot acei copii, care sunt tentati sa intre in presa, sau sunt de putin timp in sistem, isi fac iluzii crezand ca e adevarat. Pentru ca una este sa intri in presa acum, in aceste vremuri, si una este sa te fi format si sa-ti fi facut un nume acum 15 ani. Sau acum 10 ani. Da, un astfel de jurnalist poate sa zica NU si sa nu pateasca nimic. Cel mult pleaca de la un trust la altul, pe aceiasi bani. Multi de tot. Relatiile si abordarile s-au schimbat radical in ultimii 5-8 ani. E adevarat, poti sa zici NU. Dar apoi zici si “La revedere, cand pot sa trec sa-mi iau cartea de munca?”. Asta se va intampla in cazul unui proaspat ziarist, sau chiar si unuia cu 4 ani de presa.
Mihnea Măruţă spus
Îţi mulţumesc pentru comentariul echilibrat. Cred că cinismul tău nu e opus naivităţii mele. Sunt complementare. Pentru limpezime, repet ce am scris la unul dintre comentariile postului meu: Un ziar nu îi aduce patronului său beneficiile dorite (imagine, credibilitate şi, în cele din urmă, profit) decât dacă acesta pricepe că el nu trebuie să îşi folosească “pita şi cuţitul” în ceea ce priveşte conţinutul editorial şi libertatea de conştiinţă a angajaţilor săi. Dacă ziarul urmăreşte alte scopuri decât informarea publicului său, cu alte cuvinte dacă nu e un ziar al cititorilor, degeaba e al patronului.
La urma urmei, si capitalismul e o idee inainte de a fi un sistem bazat pe profit.
japonezul spus
@ mihnea maruta
Am sa incep prin a-ti spune ca apreciez modul in care te pozitionezi fata de aceasta meserie. Este de dorit ca toti cei implicati sa gandeasca asa. Nu consider ca esti idealist ci pur si simplu normal la cap daca gandesti asa cum reiese din postul tau. Totodata cred ca ai inteles exact ce am vrut sa spun, la randul meu.
Intrebarea mea este insa: Tu chiar crezi ca nu obtine/nu au obtinut acele beneficii deja, practicand metoda “pita si cutitul”?
Mihnea Măruţă spus
Am să-ţi spun, din proprie experienţă, că relaţia unui redactor-şef cu patronatul sau cu top-managementul e un “balet” continuu între compromisuri şi principialitate. E o linie foarte subţire, însă patronul e şi el om
Dacă te ţii bine, dacă ai argumente, dacă faci echipă cu publisherul şi trageţi la acelaşi jug, se poate. Poţi ţine o redacţie la adăpost.
WhiteWolf spus
Frumos spus, Mihnea. Insa, pentru rigoare, intreaga viata, relatia cu societatea sau cu cei din jur la nivel personal, profesional, este si va fi un balet continuu.
In mod natural, unii sunt mai priceputi, altii nu. Si chiar nu va o mare nenorocire aici cata vreme , de ceva timp, nu ne mai nastem egali oricat ne place sa ne mintim ca e asa. Doar ca, mi se pare teribil de nenatural ca, la aproape 20 de ani de la momentul 89, sa existe diverse mizerii, de la executii de presa si pana la justitie televizata, de la subiectivism si pana la abjectie, pe simplul motiv ca niste puternici ai momentului (mereu aceeasi sau mereu altii, mai putin conteaza) reusesc sa tina o meserie, truditorii in aceasta meserie in griul lipsei totale a unor minime reglementari si tot mai departe de un minim bun-simt.
Asa stau lucrurile, asta e realitatea, asumata sau nu.
Iar afacerea, capitalismul, – spune-le cum doresti- ar cam fi cazul sa depaseasca nivelul de “salbatic” si sa se aropie de secolul XXI
lotofstardust spus
stomak. aia tre sa ai k sa fii jurnalist, si sa traiesti din asta. dar sa fie tare, sa nu borashti la toate kkturile p care trebuie s ala inghiti, de la patroni, cititori, colegi, etc.