Bai…..astia! Am si eu cateva intrebari.

Un poco de rusine v-a mai ramas? Vorbesc cu voi, cu ziaristii astia care luati salarii de la 2.000 de euro in sus (75 de milioane vechi, adica). Condamnati “smecheria” la televizor si in ziare si apoi va vad pe la cafenele de fite, pe la restaurante scumpe, conducand masini scumpe? O sa ziceti ca ii meritati, nu? Ca munciti? Bai labelor, munciti pe jumatate cati ceilalti si stiti asta. De unde dracu au stapanii vostri bani sa va plateasca si cu 5.000 de euro, cat n-are nici un director de la o firma privata? De unde or avea, frate, banutii astia daca toate merg asa de prost? De la publicitate? Pai daca economia merge prost de unde au firmele bani sa va plateasca publicitatea? Hai ca stiti voi…

Cand iesiti pe sala la o tigare, cu colegii vostri care alearga pe teren sa va aduca voua informatii, pentru maxim 1.000 euro/luna ( in cel mai fericit caz. Sunt putini astia. Putini rau ), cum e sa va uitati in ochii lor si sa mai aveti si gura mare?

Cum e sa vorbesti de saracie, stiind ca pe 10 ale lunii iti intra pe card 100-150 de milioane?

Cum e sa faci misto de baietasii care se imbraca “de firma” de sus pana jos, cand faceti acelasi lucru?

Unde v-ati petrecut ultimul concediu?

Cum va permiteti sa vorbiti de grile de salarizare tampite cand, in ograda voastra, cei care muncesc cu adevarat sunt pur si simplu batjocoriti in asteptarea unei pensii de maxim 4 milioane?

Cum e sa injuri functionarii publici, in cautarea simpatiei publicului, cand tatal tau este un functionar public?  Cat de cinstit esti, ordinarule?

Cum traiti cu gandul ca stapanii, la care nu o sa latrati niciodata, sunt niste nenorociti, prieteni la catarama cu cei pe care ii injurati? Banii lor sunt buni, nu-i asa? Aia nu sunt bani patati?

Cum e sa pleci din presa la stat si apoi sa te intorci in presa? Cum te poti intoarce si, in secunda urmatoare, sa incepi sa arunci cu pietre in cei care te-au mai tinut cateva luni pe statele de plata. Doar asa, pana ti-ai pacalit fostii colegi de te-au primit inapoi? Jegosule.

Stiu ca cel putin unul dintre voi va citi intrebarile astea. Si, poate ca, pentru o fractiune de secunda, o sa va rusinati. Apoi o sa uitati. Asta e darul primit de noi toti: uitarea. Dar secunda aia face toti banii. Si mai ales timpul pe care l-am pierdut cu acest post.