Despre salariile jurnalistilor si batranetile lor linistite
Scris de japonezul pe iulie 30, 2008
Am sa incep ex abrupto si am sa va intreb urmatorul lucru: Care e diferenta dintre un patron de ghereta din statia de tramvai si un patron de presa, in ce priveste interesul fata de angajati? Ati intuit bine. NU E NICIO DIFERENTA.
In conditiile in care face un purcoi de bani de pe urma amaratilor alora, care din cand in cand mai si alearga dupa stiri, patronelul roman de trust de presa a gasit doua metode prin care sa-si rotunjeasca profiturile, platind mai putin catre stat si asigurandu-le stimabililor jurnalisti o batranete linistita.
1. Peste 90% dintre jurnalisti isi iau un cacat de 3-4, maxim 5 milioane (ROL) pe cartea de munca, restul primindu-i pe baza unui contract de drepturi de autor. Patronelul scapa astfel de ceva impozite si taxe datorate statului. La fel de bine scapa si jurnalistul de o pensie, oricum mizera.
2. Si, cum prima gaselnita, legala de altfel, nu le-a fost de ajuns, javrele conducatoare s-au mai gandit la ceva. La ceva total ilegal, din cate stiu eu. Pe cartea de munca este trecut in majoritatea cazurilor salariul minim pe economie. Ori legea zice foarte clar ca, in cazul celor cu studii superioare, nu poti sa treci in document mai putin de vreo 8 milioane, parca. Ceva pe acolo, oricum.
Ori, in aceste conditii, cum sa nu fie jurnalistii nostri total linistiti cand vor incasa o pensie echivalenta a 5-6 milioane azi? Ce om mai are dileme legate de ce manaca sau cand mai pleaca si el la bai la Herculane, cand stie de la inceput ca n-are bani nici de una, nici de alta?
Cam cum credeti ca se trezeste dimineata un ziarist de vreo 45 de ani, cu 15-20 ani de presa in spate, si pleaca la serviciu? Sau chiar unul mai tinerel pe la vreo 35 de ani. Cat despre astia si mai tineri…e simplu: exuberanta varstei le alunga orice fel de gand legat de acest aspect. Problema e ca se afla in exact aceeasi situatie iar momentul cu pricina va veni si in cazul lor. Si macar de ar avea cine stie ce venituri/salarii ca sa zici ca, cel putin, isi traiesc viata. Canci. Cei mai multi, aia fara functii de conducere, de-abia isi asigura un trai, ce cu greu poate fi considerat decent in Europa anului 2008. Si, daca viitorii jurnalisti se imbata cu salariile catorva cititori de promptere sau redactori sefi, am sa-i linistesc intr-un post viitor, in care am de gand se povestesc putin despre salariile incepatorilor si despre viitorul lor tradus in bani.
alexandru petria spus
Aşa-i.
prodan spus
japonezule, contractul pentru drepturi de autor, în forma în care e semnat, e ilegal! văd că lumea nu înţelege romîneşte. semnul tipografic (obiectul contractului) nu e purtător de drepturi de autor în sine. şi nici nu poţi face contracte pentru drepturi de autor viitoare.
multe altele sunt hibele care atrag nulitatea de drept a porcăriilor ăstora de contracte.
cît priveşte salariul minim de care vorbeai: angajatorul scapă uşor, pentru că nimeni nu-i pretinde că un reporter (deci nu redactor), aşa cum e trecut în cartea de muncă, are nevoie de studii superioare.
**
ps privat. vreau să te trec la blogroll. scrie-mi, domne, în adresa de mail de la comentariu, cum te cheamă, să te pot pune în listă aşa cum trebe.
mihnea spus
chiar il cheama japonezul, ce nu intelegi
) Japonezul Florin. Din partea tatalui, intelegi 
glumesc. foarte bine scris, ca de obicei, de altfel. te-as lua pe tine, pe Doc si pe cativa altii si nu m-as mai uita inapoi 
japonezul spus
@prodan
fara a sugera in vreun fel ca as fi cine stie ce smecher care scrie sub anonimat, iti spun totusi ca nu pot sa-ti dau numele. cel putin nu acum. sper sa ma intelegi
cat despre aspectele sesizate de tine in legatura cu drepturile de autor, ma intreb de ce nu scrii un post la tine pe blog? eu l-as scrie la mine dar nu cunosc toate detaliile.
in ce priveste faza cu reporter-redactor, te cam contrazic. aproape toti sunt trecuti cu redactor in cartea de munca. si eu numai asa am avut.
@mihnea
multumesc pt. aprecieri. iar in cazul tau, reciproca e valabila
Stefan spus
pe vremuri (’99) am semnat un contract cu trustul Intact (A1) care gafa inca de la header: Contract de inchiriere
) Se punea mare accent mare pe niste amenzi pe care le plateai, vezi Doamne, daca reziliai unilateral contractul. Bineinteles ca un avocat radea si cu curul de hartia aia care se potrivea in Codul Muncii de atunci ca nuca in perete. Nici nu au avut ce sa faca in momentul in care le-am pus demisia pe masa, am stat 15 zile si am plecat. In contract se mentiona (pe langa amenzile umflate) si ca nu voi mai profesa in domeniu pentru o perioada de 2 ani, dupa rezilierea unilaterala a contractului. Se presupunea probabil ca voi trai prin fotosinteza 
) Cam pe langa subiect, dar merita consemnat la capitolul meserie, bratara de aur, tzeapa din lemn de cires…
Stefan spus
ah si era sa uit. ce batraneti linistite, stimabililor? un ziarist care imbatraneste linistit este o contradictie in termeni
Satmareanca spus
Au avut de unde invata. Cand esti in contacte cu cei care conduc jaful national, deprinzi din naravuri;)
Ce curiozitati are Prodan. Eu intreb de vreun an
)))
Ai prins spor la scris, vrem tot asa!
Zoom spus
“Am sa incep ex abrupto si am sa va intreb urmatorul lucru: Care e diferenta dintre un patron de ghereta din statia de tramvai si un patron de presa, in ce priveste interesul fata de angajati? Ati intuit bine. NU E NICIO DIFERENTA.”
Patronul de ghereta are un interes mai mare, pentru ca probabil a facut acelasi lucru in tinerete ca si angajatii sai. Patronul de trust media nu intelege ce inseamna sa fii jurnalist.
Daca ai vazut Michael Clayton, ceea ce spune el la un moment dat isi gaseste foarte bine aplicatia si la noi: “Eu nu sunt genul de om de care sa scapi cand iti creeaza probleme, eu sunt genul de om pe care il poti cumpara”.