asa e, modelele lipsa ar trebui sa-i impinga pe tineri in alegerea acestui drum. ai punctat bine B’zuk

Cati dintre oamenii din presa isi permit sa tina discursuri pe bune despre sistemul mass-media din Romania? Cati dintre cei care isi iau leafa de un mogul de presa vor iesi vreodata in fata sa zica cum stau, in fapt, etapele realizarii unui material care trebuie sa apara in presa? Cati deintre jurnalistii romani isi permit sa vorbeasca in public despre modelele americane, engleze si franceze de presa? Dar, daca ma gandesc mai bine, nu cred ca sunt multi cei care cunosc atatea detalii.

Cat despre partea de informare, cred ca cel mai bine este sa judece fiecare “cu propriul cap” daca are sau nu rost sa afle o informatie sau alta. Sunt doua probleme simple: de optiune si de intamplare. Detaliile sunt irelevante, caci ele variaza de la caz la caz.

da la facultatea SRI si in cativa ani o sa ai acces la informatiile la care te referi

in rest…exact asta e si problema. acel ceva indefinibil. daca imi vorbeai de chimia dintre doua persoane, intelegeam notinuea de indefinibil. altfel, nu ai facut decat sa-mi confirmi faptul ca majoritatea “pretendentilor” nu stiu de ce vor sa devina jurnalisti. unii recunoc, altii nu. asta nu inseamna ca este un lucru rau. sau condamnabil. este o simpla constatare.

sa le luam pe rand:

- nu cred ca schimb lumea. n-am reusit niciodata sa beau chiar asa de mult

- este singura pe care o pot face bine, cu placere, cu experienta de pana acum. ma pricep destul de bine si castig bani buni. plus ca stii foarte bine, esti in aceeasi situatie, nimeni nu-ti da bani sa scoti aerul din sticle si sa joci bridge. trebuie sa facem si noi ceva

- eu am dat crezand, ca un copil lipsit de experienta ce eram, ca voi putea sa-mi pun in valoare putinul talent la scriitura pe care credeam ca il am. asa ca, din intamplare, eu chiar am avut o motivatie. dupa ce am vazut care e treaba m-am gandit sa ridic problema asta. cu alegerea. mai ales ca am tot discutat in ultima perioada cu mai multi studenti.

- da, mai exista si presa de stil. si da, patronii o pun la zid. ma bucur ca spui toate astea, desi ma iei cu japonezul care a uitat orezul pentru ca exact asta vreau. sa fie spuse lucrurilor pe nume. normal ca in presa economica nu-si au loc floricele din penita, dar cati studenti stiu asta? ideea era ca ei habar nu au de ce se intampla. atat. nu ca nu exista presa de stil, nu ca nu sunt jurnalisti care fac din dragoste si cu pasiune aceasta meserie. pentru Dumnezeu, unde am scris eu asta?

acum, dupa ce iti citesc si al doilea comentariu, observ ca nu ma contrazici in totalitate. sau pe fond. iar eu, la randul meu, sunt de acord cu tot ce ati scris (zz, crina, tu)este vorba de nuante, si exact nuantele astea sunt importante. eu ofer materialul (problema) bruta. ramane ca cei interesati sa il slefuiasca. asa cum faceti voi. asta e “strategia” mea. uite si tu cate randuri s-au scris. postul meu plus comentarile voastre. vroiai sa scriu un post fluviu? consider ca dezbaterea asta este foarte utila, in aceasta forma. chiar daca ma mai “injurati”. mie imi pare rau ca nu apar studenti. si de cate ori sa-ti spun ca am timp mort la munca si trebuie sa umplu blogu’ ca la ziar. canci subiecte, inventeaza. asta pare destul de bun

p.s. in loc sa-mi trimiti materialul ala, poate imi dai si mie nr

o parte importanta a junelor doresc jurnalismul pentru a ajunge mai repede in patul unui fotbalist, spre exemplu

am o cunoscuta, studenta la jurnalism si curva in timpul liber,,,fata investeste in cariera, deh

auzi, tu de ce faci blogul asta, crezi ca schimbi lumea?
sau meseria pe care o faci acum, de ce o faci? sa schimbi alta lume?

tu de ce ai facut jurnalism? stiai vreun raspuns atunci, sau ai dat la faq si dupa ti-ai cautat motivatia?

exista si presa de stil, o stii f bine…a, ca acum nivelul e jos, nu e neaparat vina jurnalistilor, ci si a patronilor de presa, care nu prea incurajeaza ramanerea valorilor, ci a vesnicilor tineri care vin, invata, si cand vad salariile, se cam tireaza spre locuri mai bune, cum au facut si altii, nu dau nume

mai raman unii, sa faca stilizari…in plus, inca o chestie, daca vrei sa scrii vreo carte, ceva, ai de ales or profesor, or ziarist, or faci foamea…sunt cateva exemple si aici (ma rog, marea parte nu au mai apucat sa scrie vreu roman, ci stiri de 3.000 de semne)

si inca ceva: daca tu citesti presa la suprafata, nu inseamna ca nu exista si chestii dragute, f bine scrise, dc vrei iti trimit eu una pe mail. in plus, in presa economica, mai subtire cu stilul, ca asta e targetul, dc ii dai la manager chestii mai subtile, nu mai citeste, zice ca faci misto de el

era un raspuns tipic, dat de un filosof, nu dau nume iar sa nu te complic. de faci asta? pentru ca imi place
de gustibus et colorem non disputandum, roma dicit, causa finita

hai nu va enervati asa usor. eu speram sa se enerveze studentii si sa inceapa o mica dezbatere. de exemplu, Alexandra am folosit in mod intentionat acest ton, usor violent, poate chiar jignitor pentru unii. incerc si eu sa scot din amorteala anumite persoane. cat despre zz si crina…

acum pe rand:

@crina

stii foarte bine ca a trecut de muuuuult perioada aia in care dadeai jos ministri. acum nu mai exista decat cateva investigatii adevarate, insa accidentale. sa nu-mi spui ca Remes a fost dat jos de presa? in presa locala mai schimbi cate ceva. dar, crina, atat de putin…plus ca ar trebui sa dezbatem doar pe tema asta vreo 2 zile, pret de cateva navete de bere rece. iar a treia varianta a ta de raspuns ma face sa afirm ca esti un jurnalist adevarat. un dinozaur de care vorbeam in alt post. important este ca tu crezi in asa ceva. ai tot respectul meu. eu nu cred insa. atata tot.

@alexandra

am zis sa scriu si eu pe blogul asta despre ce cunosc bine. unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt jurnalisti, fosti colegi. iar ei, in proportie de 90%, sunt de acord cu mine. inclusiv crina, cu care esti “foarte de acord”. e deja vorba de nuante in ce zice ea. pentru mine scrisul, ca si orice alte forma de comunicare, presupune tratarea subiectelor serioase si, in genere, a problemelor. eu tratez doar problemele breslei peacest blog. in niciun caz nu sunt razvratit sau am ceva cu jurnalistii. printre ei exista atatea lichele sau farsori, cate exista printre avocati, doctori, pompieri. aceste probleme ar trebui sa te intereseze si pe tine. daca mi-ai auzi prietenii, ziaristi cu 10-15 ani de experienta, cand imi zic : frate ai zis bine ce zi zis la tine pe blog, poate o sa iti schimbi perspectiva.

@daimon

ete fas

ai inteles tu ceva din ce am vrut sa zic, dar nu chiar tot. normal ca si in celelalte domenii exista studenti care isi imagineaza fel de fel de bazaconii, dar incearca sa vezi tabloul in ansamblu pentru a intelege la ce m-am referit cand am dat exemplul altor meserii. si poate ca nici nu cunosti lumea presei. iar eu nu vorbeam de editorialisti sau despre 5 minute pe sticla. oare tu ai habar cate editoriale de cacat citesti? sau cate sunt comandate? asta ca sa nu mai zici ca “frate, ce tari sunt aia care scriu editoriale. ca aia vor si studentii sa devina”.

deontologic? pai despre asta scriu pe blogul asta de la inceput. sunt numai farisei, draga consumator de presa. si sa nu incepi iarasi ca nu toti, ca mai sut si exceptii. normal ca sunt. dar nu despre ei vorbim. ci despre mare masa. aia da directia in presa. aia ii va forma pe studenti…. sunt atat de multe de spus incat sunt obligat sa ma opresc aici.

toţi pornim la drum cu un vis. cu o idee. sau cu un scop precis şi material. trecem cu ele printr-o şcoală, mai mult sau mai puţin în contact cu realitatea. nu este vina şcolii musai, ci a studentului care a închis ochii şi s-a legănat pe ideea că iese ceva important. apoi se intră în maşinăria de tocat carne numită frumos JOB, şi fostele vise devin mai mult sau mai puţin realitate ..

într-adevăr, oricine poate scrie un articol de 2000 de semne, la repezeală. dar nu oricine poate scrie un editorial gândit. nu oricine poate susţine un discurs de 5 minute “pe sticlă” fără să aibă trac. nu oricine poate alerga toată ziua, face relaţii, pentru a ajunge la informaţie. şi, pentru toţi Dumnezeii, nu toţi au simţul de a se comporta deontologic. sunt şi se pot găsi 1000 de motive să lucrezi în presă. mai puţine, însă, cred că pot fi găsite pentru cei ce vor musai să facă şcoală în sensul ăsta ..

Ai dreptate, talentul de scriitor nu poate fi pus in valoare in presa, pentru ca nu exista target la “povesti de adormit copiii”. In presa locala mai este loc, putin dar este si pentru cei care vor sa se afirme astfel.

Totusi, se poate raspunde la celelalte intrebari:

“Pentru ca pot schimba ceva in tara mea, prin articolele mele?”
E greu, dar nu irealizabil. Prin articolele unor ziaristi au fost schimbati ministri, sefi de institutii, au cazut capete etc. Sigur ca nu poti schimba sistemul integral, dar cu timpul se simte aportul… Poti schimba ceva pe anumite segmente, un lucru cat de mic care la un moment dat va conta. Sunt articole publicate in presa locala sau centrala care schimba viata unor oameni dintr-un oras si pun mecanismele in miscare. Si acestea conteaza!

“Pentru ca ii pot ajuta pe oameni, sa le ofer informatiile de care au nevoie?”
Da, “Libertatea” se vinde cel mai bine, dar nu 300.000 sau 350.000 de romani exista in tara asta. Restul ziarelor “serioase” ofera informatii diversificate. Cele mai anoste stiri, pot fi cele mai utile pentru oameni. Apoi, in presa locala din foarte multe judete nu exista articole gen Libertatea, iar oamenii vor informatii si, ca atare, e nevoie de ziaristi care isi gasesc motivatia in intrebarea ta.

“Pentru ca imi place? Ce naiba iti place daca nu intelegi nimic in punctul in care esti acum?”
Pentru ca imi place sa simt pulsul comunitatii, sa ajung primul la informatie, pentru ca vreau sa iasa adevarul la lumina chiar daca dreptate nu se va face, pentru ca vreau sa lupt pentru un ideal fie el cat de mic al unei comunitati, pentru ca vreau ca oamenii sa vada ce se intampla cu adevarat in jurul lor. Ar fi numai cateva raspunsuri pe care tanarul jurnalist le va regasi in presa.

“Ce stiu sa fac? Ce ma fac de acum incolo?”
Poate ramane in presa, in primul rand. Poate deveni o voce. Poate fi un bun comunicator, un bun consultant etc. Cand se satura isi poate gasi un job intr-o firma privata, in administratie ori in politica, presupunand ca atat cat a fost in presa a invatat mecanismele… Conditia in toate, ca si in oprice alt domeniu, este sa vrea sa invete si sa evolueze …