De ce iti doresti sa lucrezi in presa?
Scris de japonezul pe martie 21, 2008
Cred ca este cea mai grea intrebare pentru studentii la jurnalism. Pentru ca in orice alt caz raspunsurile sunt multiple.
De ce vrei sa te faci programator? Pentru ca imi plac calculatoarele si programarea. Mi se pare cea mai inteligenta si provocatoare treaba.
De vrei sa te faci pompier? Pentru ca vreau sa salvez oameni si sa fiu erou.
De vrei sa lucrezi in avocatura? Pentru ca se fac bani
etc etc. Bune sau proaste, motivatiile respective sunt cat se poate de reale.
Dar in presa? De ce sa lucrezi? Ce ai putea raspunde? Nimic, pentru ca habar nu ai ce inseamna “a fi jurnalist”. Si nu e vina ta. In fapt, este cea mai ciudata “meserie”. Folosesc ghilimelele pentru ca nu sunt convins. Este o meserie pentru ca iti iei salariul de la ziar luna de luna. Pentru ca te duci la program. Pentru ca exista structura ierarhica. Pentru ca ai colegi. In rest? Ce stie un jurnalist si nu stiu altii? Cu putin antrenament oricine devine ziarist. Programatorul devine jurnalist. Jurnalistul devine programator?
Prin urmare…de ce vrei asta?
Posibile raspunsuri:
Pentru ca am posibilitatea sa imi pun in valoare talentul de scriitor. Esti cu vaca? Ce talent? Ai la dispozitie 2-3.000 de semne (in medie) iar de metafore si hiperbole nici nu se pune vorba. Subiect, predicat, complement direct, indirect, de loc, de timp si gata.
Pentru ca pot schimba ceva in tara mea, prin articolele mele? Marsh inapoi in liceu. Acolo aveai voie sa fii idealist si copil rupt de realitate.
Pentru ca ii pot ajuta pe oameni, sa le ofer informatiile de care au nevoie? Romanii vor “Libertatea”. Punct. Paginile de economie, cultura, educatie sunt citite doar de cei implicati in domeniul respectiv si inca 10 nebuni. Poporul e hotarat: tate (cat mai mari), mancare si bautura ieftina (du-te si scrie pliantele de la Carrefour) si manele (poate gasesti ceva la Manele TV).
Pentru ca imi place? Ce naiba iti place daca nu intelegi nimic in punctul in care esti acum?
Pentru ca…. Taci! Saracul/a de tine habar nu ai. Ai auzit tu cand erai mic/a ca ce tare e sa te faci jurnalist. Problema ta e ca nu poti pune punctul pe “i”. Jurnalismul asta e un fel de n-ar mai fi. E pe acolo, prin aer. Esti…nu stiu cum sa zic. E ceva deosebit, adica….marfa.
Nasol e cand realizezi toate aceste lucruri. Visele concrete neindeplinite te dezamagesc. Adica, avocatul care viseaza bani viseaza stiind clar ca, intr-adevar, din avocatura faci bani. Da rateu si plange putin. Se repozitioneaza si o ia de la capat. Cu vise mai micute.
Studentul la jurnalism viseaza la “ceva”. Acel “ceva” este frumos dar nu stie cum arata. Interesant dar nu stie in ce sens. Romantic fara a putea spune de ce. Cand visul asta se destrama apar cele mai grele intrebari. Practic cine puii mei sunt eu? Ce stiu sa fac? Ce ma fac de acum incolo? Raman in presa ca sa-mi castig banii de paine? Atat? Pai am asa o senzatie de frustrare si de neimplinire incat nu cred ca voi putea rezista o viata….
Dificila intrebare, trebuie sa recunoasteti.
martie 21, 2008 at 5:31 pm
Mi-aduc aminte, odinioara, ca eram printr-a zecea sau a unspea si a aparut natural born killers. Pe vremea aia ma baraia otetz sa trec alaturi de el de partea lui dark side of the force si sa ma fac doctor. io nu vroiam sa ma fac nimic, la varsta aia, pana am vazut filmul ala. Si-am zis hai sa ma fac jurnalist. Cand eram prin Stephen Gheorghiu in anu intai, la una din primele ore, ne-a intrebat un prof de ce am dat la ziaristica. Cred ca am avut cel mai prompt raspuns: sa manipulez poporul. Oh well. Eram tinerel. Altii ca mine dadeau la ziaristica dintr-un impuls incipient de blogger, vroiau si ei sa se bage in seama si sa apara pe sticla/la ziar, intr-un gand confuz ce amesteca furnizorul, canalul si destinatarul informatiei. Altii chiar credeau in tineretea lor ca poate mai schimba ceva in lume. Oh well. Acu, pe undeva, io chiar mai cred ca poate schimb ceva, desi nu-s foarte convins. Si-mi pastrez niste principii pe care pot sa le promote/defend ca ziarist. Si, culmea, chiar am multi colegi care cred ca pot sa schimbe ceva. Ca se intampla sa ia si bani pentru asta decat pentru altceva, cu atat mai bine. Si nu-s oameni carora tu sa le zici marsh inapoi in liceu. “Romanii vor Libertatea” e o afirmatie fortata si generalista. Poti sa zici si tu “conform ultimului SNA x romani prefera libertatea” si te apropii. Sau daca te intereseaza de ce vor unii sa lucreze in presa, poti sa faci turu redactiilor sa vorbesti cu freshmanii sau prin facultate sa vezi ce zic aia din anul 1, cred ca e mai bine decat sa pui intrebari retorice pe blog.
Un marlan care n-a mai dat de 1k ani pe la bere, nesimtitu
ps: de ce ai pus la taguri toate numele si cuvintele alea cand ai publicat postul asta? doar o curiozitate
martie 21, 2008 at 11:27 pm
draga zz, nici tu nu crezi in ce spui.sau ai scris la repezeala fara sa incerci sa intelegi ce am vrut sa spun. daca exista intr-adevar freshmani ce spera sa schimbe ceva…atunci bine am zis “back to high school”. la cata experienta ai stii foarte bine ca nu schimbi nimic. dar hai sa ne prefacem ca nu stii.
1.postul acesta este dedicat studentilor la jurnalism. deci nu tie sau colegilor tai cu experienta care mai spera sa schimbe ceva. nu inteleg de ce ai scris asta?
2.pe acest blog obosit am sustinut de multe ori ca exista inca oameni exceptionali in presa. in primul rand sunt oameni. apoi jurnalisti.iar acestia isi pastreaza, cum zici, tu principiile si incearca sa le promoveze sau sa le apere. toata stima.
3.banuiesc ca putinii mei cititori sunt suficienti de inteligenti ca sa inteleaga din expresia “romanii vor libertatea” exact ce am vrut sa zic. fara alte argumente sau rationamente. plus ca este adevarat. cu studiul sau fara. toata lumea stie asta. nu mai pierd timp si spatiu sa argumentez ca soarele rasare.
4.”vroiai sa manipulezi poporul”. similara cu motivatiile din postul meu. adica rupta de realitate. nu tu, draga zz, manipulezi poporul. sefii tai.aia mari. (generic vorbind). asta vroiam sa evidentiez:ca studentii habar nu au de ce vor sa devina jurnalisti.
5. ce te face sa crezi ca nu am vorbit de curand cu mai multi studenti? si poate tocmai de aici mi-a venit ideea sa scriu asta
6. pun intrebari retorice in speranta ca poate chiar o sa raspunda un student, sa ma injure sau orice altceva. dar macar sa o puna de o discutie, polemica, etc.
7. normal ca e bine sa iei bani pentru ce muncesti.
8. treaba ta ca nu vii la bere. asa te imbolnavesti.
9. pentru ca am in memorie 2-3 linii de taguri. si le pun pe alea care imi vin la indemana. adica unde pica cursorul. n-am stat sa studiez problema ca sa invat sa ma folosesc de taguri. le am si eu ca sa le am.
p.s. da tu de ce mi-ai scris atat de mult? te-am enervat rau ?
eu m-am enervat. frate, cat am scris.
martie 21, 2008 at 11:38 pm
Nu le distruge visele!
Acum inteleg de ce e criză de ziaristi tineri pe piata 
Ai dreptate, talentul de scriitor nu poate fi pus in valoare in presa, pentru ca nu exista target la “povesti de adormit copiii”. In presa locala mai este loc, putin dar este si pentru cei care vor sa se afirme astfel.
Totusi, se poate raspunde la celelalte intrebari:
“Pentru ca pot schimba ceva in tara mea, prin articolele mele?”
E greu, dar nu irealizabil. Prin articolele unor ziaristi au fost schimbati ministri, sefi de institutii, au cazut capete etc. Sigur ca nu poti schimba sistemul integral, dar cu timpul se simte aportul… Poti schimba ceva pe anumite segmente, un lucru cat de mic care la un moment dat va conta. Sunt articole publicate in presa locala sau centrala care schimba viata unor oameni dintr-un oras si pun mecanismele in miscare. Si acestea conteaza!
“Pentru ca ii pot ajuta pe oameni, sa le ofer informatiile de care au nevoie?”
Da, “Libertatea” se vinde cel mai bine, dar nu 300.000 sau 350.000 de romani exista in tara asta. Restul ziarelor “serioase” ofera informatii diversificate. Cele mai anoste stiri, pot fi cele mai utile pentru oameni. Apoi, in presa locala din foarte multe judete nu exista articole gen Libertatea, iar oamenii vor informatii si, ca atare, e nevoie de ziaristi care isi gasesc motivatia in intrebarea ta.
“Pentru ca imi place? Ce naiba iti place daca nu intelegi nimic in punctul in care esti acum?”
Pentru ca imi place sa simt pulsul comunitatii, sa ajung primul la informatie, pentru ca vreau sa iasa adevarul la lumina chiar daca dreptate nu se va face, pentru ca vreau sa lupt pentru un ideal fie el cat de mic al unei comunitati, pentru ca vreau ca oamenii sa vada ce se intampla cu adevarat in jurul lor. Ar fi numai cateva raspunsuri pe care tanarul jurnalist le va regasi in presa.
“Ce stiu sa fac? Ce ma fac de acum incolo?”
Poate ramane in presa, in primul rand. Poate deveni o voce. Poate fi un bun comunicator, un bun consultant etc. Cand se satura isi poate gasi un job intr-o firma privata, in administratie ori in politica, presupunand ca atat cat a fost in presa a invatat mecanismele… Conditia in toate, ca si in oprice alt domeniu, este sa vrea sa invete si sa evolueze …
martie 21, 2008 at 11:57 pm
@ Japonezul
Am zis ca citesc careva si nu cedeaza 
Am postat cam deodata si abia dupa am vazut ce ai raspuns mai sus. Cred ca si eu m-am enervat, dar nu pe tine
martie 22, 2008 at 12:59 pm
Eu vreau sa fiu jurnalista ca sa ajung ca Eva Mendes in “Hitch” =)) Hai, frate, ce esti asa de razvratit impotriva jurnalistilor? Nu stiu nimic despre tine, ca nu m-am interesat, dar poate imi spui in vreo 2 randuri, ca poate reusesc sa-ti fac un profil psihologic :)) Si apoi, sunt “foarte de acord” cu Satmareanca, ca stie ea ce zice si le zice bine.
martie 22, 2008 at 1:00 pm
Si nici nu am scris mult ca sa nu enervez. Nici pe mine, nici pe tine.
martie 22, 2008 at 4:22 pm
ete bâz.
la noi la faculta de info, de ce au venit mulţi? pentru că au senzaţia că vor ajunge programatori cu salarii de $3000 pe lună, asta ca starter. şi parcă văd nişte năruiri de vise când or să înceapă să lucreze ca asistent-de-băgător-de-seamă, la divizia aprovizionări cu agrafe.
toţi pornim la drum cu un vis. cu o idee. sau cu un scop precis şi material. trecem cu ele printr-o şcoală, mai mult sau mai puţin în contact cu realitatea. nu este vina şcolii musai, ci a studentului care a închis ochii şi s-a legănat pe ideea că iese ceva important. apoi se intră în maşinăria de tocat carne numită frumos JOB, şi fostele vise devin mai mult sau mai puţin realitate ..
într-adevăr, oricine poate scrie un articol de 2000 de semne, la repezeală. dar nu oricine poate scrie un editorial gândit. nu oricine poate susţine un discurs de 5 minute “pe sticlă” fără să aibă trac. nu oricine poate alerga toată ziua, face relaţii, pentru a ajunge la informaţie. şi, pentru toţi Dumnezeii, nu toţi au simţul de a se comporta deontologic. sunt şi se pot găsi 1000 de motive să lucrezi în presă. mai puţine, însă, cred că pot fi găsite pentru cei ce vor musai să facă şcoală în sensul ăsta ..
martie 23, 2008 at 3:29 pm
@toata lumea
hai nu va enervati asa usor. eu speram sa se enerveze studentii si sa inceapa o mica dezbatere. de exemplu, Alexandra
am folosit in mod intentionat acest ton, usor violent, poate chiar jignitor pentru unii. incerc si eu sa scot din amorteala anumite persoane. cat despre zz si crina… 
acum pe rand:
@crina
stii foarte bine ca a trecut de muuuuult perioada aia in care dadeai jos ministri. acum nu mai exista decat cateva investigatii adevarate, insa accidentale. sa nu-mi spui ca Remes a fost dat jos de presa? in presa locala mai schimbi cate ceva. dar, crina, atat de putin…plus ca ar trebui sa dezbatem doar pe tema asta vreo 2 zile, pret de cateva navete de bere rece. iar a treia varianta a ta de raspuns ma face sa afirm ca esti un jurnalist adevarat. un dinozaur de care vorbeam in alt post. important este ca tu crezi in asa ceva. ai tot respectul meu. eu nu cred insa. atata tot.
@alexandra
am zis sa scriu si eu pe blogul asta despre ce cunosc bine. unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt jurnalisti, fosti colegi. iar ei, in proportie de 90%, sunt de acord cu mine. inclusiv crina, cu care esti “foarte de acord”. e deja vorba de nuante in ce zice ea. pentru mine scrisul, ca si orice alte forma de comunicare, presupune tratarea subiectelor serioase si, in genere, a problemelor. eu tratez doar problemele breslei peacest blog. in niciun caz nu sunt razvratit sau am ceva cu jurnalistii. printre ei exista atatea lichele sau farsori, cate exista printre avocati, doctori, pompieri. aceste probleme ar trebui sa te intereseze si pe tine. daca mi-ai auzi prietenii, ziaristi cu 10-15 ani de experienta, cand imi zic : frate ai zis bine ce zi zis la tine pe blog, poate o sa iti schimbi perspectiva.
@daimon
ete fas
ai inteles tu ceva din ce am vrut sa zic, dar nu chiar tot. normal ca si in celelalte domenii exista studenti care isi imagineaza fel de fel de bazaconii, dar incearca sa vezi tabloul in ansamblu pentru a intelege la ce m-am referit cand am dat exemplul altor meserii. si poate ca nici nu cunosti lumea presei. iar eu nu vorbeam de editorialisti sau despre 5 minute pe sticla. oare tu ai habar cate editoriale de cacat citesti? sau cate sunt comandate? asta ca sa nu mai zici ca “frate, ce tari sunt aia care scriu editoriale. ca aia vor si studentii sa devina”.
deontologic? pai despre asta scriu pe blogul asta de la inceput. sunt numai farisei, draga consumator de presa. si sa nu incepi iarasi ca nu toti, ca mai sut si exceptii. normal ca sunt. dar nu despre ei vorbim. ci despre mare masa. aia da directia in presa. aia ii va forma pe studenti…. sunt atat de multe de spus incat sunt obligat sa ma opresc aici.
martie 24, 2008 at 2:24 pm
mda…tipic pt japonezu’, cel care-a uitat orezu’
auzi, tu de ce faci blogul asta, crezi ca schimbi lumea?
sau meseria pe care o faci acum, de ce o faci? sa schimbi alta lume?
tu de ce ai facut jurnalism? stiai vreun raspuns atunci, sau ai dat la faq si dupa ti-ai cautat motivatia?
exista si presa de stil, o stii f bine…a, ca acum nivelul e jos, nu e neaparat vina jurnalistilor, ci si a patronilor de presa, care nu prea incurajeaza ramanerea valorilor, ci a vesnicilor tineri care vin, invata, si cand vad salariile, se cam tireaza spre locuri mai bune, cum au facut si altii, nu dau nume
mai raman unii, sa faca stilizari…in plus, inca o chestie, daca vrei sa scrii vreo carte, ceva, ai de ales or profesor, or ziarist, or faci foamea…sunt cateva exemple si aici (ma rog, marea parte nu au mai apucat sa scrie vreu roman, ci stiri de 3.000 de semne)
si inca ceva: daca tu citesti presa la suprafata, nu inseamna ca nu exista si chestii dragute, f bine scrise, dc vrei iti trimit eu una pe mail. in plus, in presa economica, mai subtire cu stilul, ca asta e targetul, dc ii dai la manager chestii mai subtile, nu mai citeste, zice ca faci misto de el
era un raspuns tipic, dat de un filosof, nu dau nume iar sa nu te complic. de faci asta? pentru ca imi place
de gustibus et colorem non disputandum, roma dicit, causa finita
martie 24, 2008 at 2:27 pm
ai putea eventual sa te intrebi de ce jurnalismul este pe locul 3 in randul meseriilor dorite de tineri (in romania), aici ai avea un punct de argumentatie…f multi nu stiu exact ce inseamna meseria asta, cata rutina presupune, cate certuri, stres si chiar si umilinte, cateodata…
o parte importanta a junelor doresc jurnalismul pentru a ajunge mai repede in patul unui fotbalist, spre exemplu
am o cunoscuta, studenta la jurnalism si curva in timpul liber,,,fata investeste in cariera, deh
martie 24, 2008 at 3:26 pm
@ marean
sa le luam pe rand:
- nu cred ca schimb lumea. n-am reusit niciodata sa beau chiar asa de mult
- este singura pe care o pot face bine, cu placere, cu experienta de pana acum. ma pricep destul de bine si castig bani buni. plus ca stii foarte bine, esti in aceeasi situatie, nimeni nu-ti da bani sa scoti aerul din sticle si sa joci bridge. trebuie sa facem si noi ceva
- eu am dat crezand, ca un copil lipsit de experienta ce eram, ca voi putea sa-mi pun in valoare putinul talent la scriitura pe care credeam ca il am. asa ca, din intamplare, eu chiar am avut o motivatie. dupa ce am vazut care e treaba m-am gandit sa ridic problema asta. cu alegerea. mai ales ca am tot discutat in ultima perioada cu mai multi studenti.
- da, mai exista si presa de stil. si da, patronii o pun la zid. ma bucur ca spui toate astea, desi ma iei cu japonezul care a uitat orezul
pentru ca exact asta vreau. sa fie spuse lucrurilor pe nume. normal ca in presa economica nu-si au loc floricele din penita, dar cati studenti stiu asta? ideea era ca ei habar nu au de ce se intampla. atat. nu ca nu exista presa de stil, nu ca nu sunt jurnalisti care fac din dragoste si cu pasiune aceasta meserie. pentru Dumnezeu, unde am scris eu asta?
acum, dupa ce iti citesc si al doilea comentariu, observ ca nu ma contrazici in totalitate. sau pe fond. iar eu, la randul meu, sunt de acord cu tot ce ati scris (zz, crina, tu)este vorba de nuante, si exact nuantele astea sunt importante. eu ofer materialul (problema) bruta. ramane ca cei interesati sa il slefuiasca. asa cum faceti voi. asta e “strategia” mea. uite si tu cate randuri s-au scris. postul meu plus comentarile voastre. vroiai sa scriu un post fluviu? consider ca dezbaterea asta este foarte utila, in aceasta forma. chiar daca ma mai “injurati”. mie imi pare rau ca nu apar studenti. si de cate ori sa-ti spun ca am timp mort la munca si trebuie sa umplu blogu’
ca la ziar. canci subiecte, inventeaza. asta pare destul de bun 
p.s. in loc sa-mi trimiti materialul ala, poate imi dai si mie nr
martie 25, 2008 at 10:21 pm
Chestia cu dinozaurul cred că era un compliment. Merci!
Dacă nu mai crezi, pleci…
martie 27, 2008 at 8:44 pm
Imi doresc sa fiu jurnalist pentru ca astfel as avea acces la anumite informatii care, normal, le sunt interzise muritorilor de rand… Dupa asta…acum depinde ce-as face cu aceste informatii.
Si acum sa trecem la analiza textului1 Prin urmare: Imi=complement indirect, doresc= predicat verbal, imi doresc=verb la diateza reflexiva, sa fiu=predicat verbal, jurnalist=complement direct, pentru ca=locutiune conjunctionala, astfel=adverb de mod, as avea acces=locutiune verbala, la informatii=complement indirect, care=pronume relativ cu dublu rol, anumite=atribut adjectival,le=pronume personal, sunt interzise=predicat nominal, muritorilor=complement indirect, de rand=locutiune adjectivala.
Iata ca subiectul, predicatul si alte parti de propozitie nu sunt suficiente pentru a explica de ce mi-as dori sa fiu jurnalist. Pe langa stapanirea lor(pentru multi aproximativa, pe langa dorinta de a avea acces la informatiisi de a le folosi corespunzator…(tie sau altora)mai exista si altceva. Un “pentru ca” indefinibil, ca un preludiu fara sfarsit.
martie 27, 2008 at 11:15 pm
@ ioana
da la facultatea SRI
si in cativa ani o sa ai acces la informatiile la care te referi
in rest…exact asta e si problema. acel ceva indefinibil. daca imi vorbeai de chimia dintre doua persoane, intelegeam notinuea de indefinibil. altfel, nu ai facut decat sa-mi confirmi faptul ca majoritatea “pretendentilor” nu stiu de ce vor sa devina jurnalisti. unii recunoc, altii nu. asta nu inseamna ca este un lucru rau. sau condamnabil. este o simpla constatare.
mai 25, 2008 at 9:15 pm
Si de ce nu stie acel “visator” ce ar trebui sa-si doreasca? Cine ar trebui sa-i dea cateva repere? Un film, o poveste frumoasa sau o campanie excelenta de PR? In lipsa unui model de urmat, cum sa-si imagineze ceva? Totul in lumea asta se bazeaza pe imitatie si atunci nu poti emite prea multe pretentii.
Cati dintre oamenii din presa isi permit sa tina discursuri pe bune despre sistemul mass-media din Romania? Cati dintre cei care isi iau leafa de un mogul de presa vor iesi vreodata in fata sa zica cum stau, in fapt, etapele realizarii unui material care trebuie sa apara in presa? Cati deintre jurnalistii romani isi permit sa vorbeasca in public despre modelele americane, engleze si franceze de presa? Dar, daca ma gandesc mai bine, nu cred ca sunt multi cei care cunosc atatea detalii.
Cat despre partea de informare, cred ca cel mai bine este sa judece fiecare “cu propriul cap” daca are sau nu rost sa afle o informatie sau alta. Sunt doua probleme simple: de optiune si de intamplare. Detaliile sunt irelevante, caci ele variaza de la caz la caz.
mai 30, 2008 at 9:01 am
@BZuk
asa e, modelele lipsa ar trebui sa-i impinga pe tineri in alegerea acestui drum. ai punctat bine B’zuk