Cata influenta mai are presa scrisa?
Scris de japonezul pe martie 12, 2008
Se tot vorbeste despre declinul presei scrise. Cum ca aceasta nu mai are puterea de altadata si ca televiziunea a devenit cu adevarat regina. Nu pot sa fiu decat de acord. Cel putin pe palierul politic, sticla a depasit cu mult penita. Dar… pentru ca intotdeauna exista un astfel de “dar”… asta nu inseamna ca nu mai e profitabil sa ai un ziar. Este o falsa impresie. Aaaa, ca nu se mai scot milioanele de euroi de altadata, asta da. Din acest punct de vedere sa se tot planga toti. Ca de fapt, asta ii doare pe ei. Le scade audienta, le scade pretul pe cm patrat la publicitate iar “donatiile” partidelor se subtiaza, in conditiile in care mesajul lor nu mai atinge 30.000 de cititori pe zi, ci doar vreo 10.000. De aceea au si aparut, in sfarsit, si la noi, trusturile media. Tv + ziare + radio = multi fraieri de intoxicat si implicit cacalau de bani.
Lumea tot uita insa ca Romania nu se rezuma la Bucuresti sau la Basescu si Tariceanu. Banii se fac si in celelate judete iar bataliile pe ciolan dintre esaloanele 2 si 3 sunt mult mai violente decat va puteti inchipui. Iar in acest razboi, una dintre cele mai importante arme este in continuare presa scrisa. Televiziuni locale puternice nu prea sunt, astfel incat ziarele continua sa primeasca partea leului din tot ce inseamna spagi pentru servicii prestate.
Ce inseamna asta? Pai haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa zicem ca, in Bacau, in Consiliul Local, sunt colegi de banca un PNL-ist si un PDL-ist. Fiecare cu sustinerea lui politica. Doar ca nu se inteleg. Sunt bani la buget si contracte de dat, pardon, de oferit. Aici ies baietii pe interval. Fiecare vrea sa dea acel contract propriului prieten, ”om de afaceri, de succes, cinstit”. Unul zice hais, celalalt cea. Ba ca “Eu nu-mi pun semnatura pe contract”, ba ca “Futu-ti mortii matii de PNL-it, te ingrop daca te bagi peste mine la contractul asta”. Normal ca in aceste momente, la fel ca in natura, fiecare incearca sa scape de conurenta. Acesta este actul in care presa apare pe scena.
Cum fiecare detine cel putin 1 miliard de hartii si dovezi despre celalat, solutia apare ca fiind extrem de simpla. “Ia sa vezi, cum te dau eu la ziar si ai belit-o”. Doar ca, fiind un sclav exemplar, nu face nimic fara sa-si intrebe stapanul. Da un telefon la centru sau chiar se deplaseaza pana la Bucuresti si cere voie frumos sa inceapa razboiul. Poate ii roaga chiar sa dea un telefon patronului ziarului sa nu-i faca ala vreo surpriza. Respectivul, o curva de altfel, una care s-a culcat pe rand cu toti, nu face nazuri si il baga in cerneala pe cel cu coite mai mici sau, hai sa zicem, pe cel care s-a miscat mai greu. Cat costa un astfel de serviciu? Sincer, nu stiu exact dar ati prins ideea.
Ganditi-va apoi ca mai avem primari, comisari de politie, garda financiara, vama, politicienii locali etc. Inchipuiti-va cate astfel de batalii au loc in fiecare zi, in ziarele locale pe care voi nu le cititi, si apoi intrebati-va daca sunteti de acord cu teoria presei scrise ce-si pierde din puteri.
Si inca ceva: cine are cele mai puternice retele de ziare locale? Dupa ce gasiti raspunsul mai aveti de lamurit o ultima dilema: daca tot merge prost presa scrisa de ce nu renunta respectivii la retelele in cauza?
mazgalica spus
Nu te supăra pe mine, dar cred că ” presa scrisă” este pleonasm. Acum revenind la subiect,se cam ştie ce trusturi media deţin monopolul. Şi dacă eşti împotriva credinţelor politice ale şefului cel mare, nu ai ce căuta la ziarul lui sau în televiziunea lui.
Mă antrenez să lucrez în redacţia unui ziar însă sper să nu fiu nevoită să scriu ce-mi dictează şefu’ sau nu ştiu ce primar.
japonezul spus
nu ma supar, dar cum ramane cu presa audio-video? cat despre scrisul la comanda, se gasesc oameni.
Satmareanca spus
Raspund direct la titlu: Destula! Destula cat sa fie multumita şi sa se simta puternica, pastrand proportiile, care difera de la zona la zona, de la om la persoana… Cu precizarea ca nu poti generaliza. Posibil ca ai ramas cu acest “defect profesional” de pe vremea in care incercai “influenta” in presa
japonezul spus
stii ca nu generalizez niciodata. doar ca nu ppot preciza asta de fiecare data, din motive “de stilistica”
cat despre defectul amintit, nu am avut ocazia sa practic sportul cu pricina 
Satmareanca spus
Stii bine ca glumeam, numai ca in scris nu se vede
Mi-am adus aminte de un exemplu tipic de folosire a influentei in presa locala, pentru ca necunoscatorii sa isi poate da seama cum functioneaza mecanismul la nivel mai mare. Zilele trecute m-ai intalnit cu o cunostinta, intrata in lumea presei doar de un an, undeva in Estul tarii. Mi-a marturisit ca dupa ce a gustat din puterea presei nu se mai poate retrage. Concret, povestea omul ca primaria le-a blocat rotile masinilor si ar fi avut de platit amenzi consistente, la care se adauga orgoliul ranit. Un telefon la primar si o trimitere la o eventuala publicare a unui articol a doua zi a rezolvat in cteva minute problema. Sigur ca mie, care prestez de peste 10 ani in presa, mi se pare o tampenie sa practici influenta pentru cateva sute de lei, dar asta poate sa releve amploarea fenomenului. Puterea o poti simti si altfel, prin ceea ce scrii, dar asta este doar pentru cei care aprofundeaza meseria si nu doar puterea. Restul sunt cum ai scris tu 
Ma rog, cu unele diferente de nuanta, mai mici sau mai mari 
japonezul spus
@satmareanca
stiu. si stai linistita ca se vede si in scris
prodan spus
satmareanca: cunoştinţa ta e un nătărău cretin care n-a învăţat, boul, că traficul de influenţă e fapt penal şi se sancţionează cu închisoarea.
în plus, din cauza celor ca el presa are aşa o imagine proastă.
dobitocul, comentariul tău mi-a stricat seara.