Ce nu te invata la facultatea de jurnalism

Anul I. De-abia ai iesit din liceu si ai intrat in prima divizie, la facultate. Esti student la jurnalism si esti bucuros ca ai intrat la facultatea la care ti-ai dorit. Inca visator, astepti sa acumulezi cunostintele necesare pentru a deveni jurnalist. Nu stii cu ce se mananca meseria asta, e ceva destul de abstract, dar iti place. Tu poate o asimilezi cu Andreea Esca, in timp ce colegul tau se gandeste mai mult la Cristoiu. Neinteresant. Inca.

Anul II. Nu mai esti boboc si deja incepi sa te uiti altfel la TV si sa citesti ziarele intr-un mod diferit. Incepi sa crezi ca ai inteles ce inseamna sa fii jurnalist si esti multumit de alegerea facuta. Profesorii iti baga in cap sute de pagini cu teorii ale comunicarii, cu notiuni de stilistica si redactare etc. si iti explica cam ce trebuie sa faci pentru a deveni jurnalist

Anul III. Alte cursuri, multe carti de citit si invatat dar te simti bine. Se apropie finalul mult asteptat. Acela in care vei deveni jurnalist. Cu diploma, nu altfel. Ca prea e plina presa asta de ingineri si mai stiu eu ce. Ai inceput sa afli ca salariile au crescut in aceasta industrie si deja iti poti proiecta urmatorii ani. Tanar/a, in putere,  cu un salariu bun, in mijlocul evenimentelor, modern, dinamic.

Anul IV. Ti-ai ales deja tema lucrarii de licenta, ai cunoscut poate si 1-2 ziaristi adevarati. Toate bune si frumoase. Inca un pic si gata. Esti om mare cu o meserie foarte tare.

Gata. Ai terminat. Taticul gaseste o relatie si te trimite sa vorbesti cu un nene de la o redactie. Te imbraci frumos. Iti iei CV-ul in geanta si te duci la interviu. Emotii? Firesc. “Buna”, “Buna”. “Ce mai faci? Dar taticul?” pana cand vine intrebarea cheie: “Cam ce domeniu stapanesti tu mai bine?”. Blocaj total. Cum adica ce domeniu? Doar am terminat o facultate in care am invatat cum sa fiu jurnalist. Ce sa stapanesc? “Adica unde crezi ca intelegi mai bine fenomenul, pe social, politic, economic, sport?”. Stop joc. Piua. Aici e naspa. Nu ne-a zis nimeni ca trebuie sa mai stiu si astea. Am crezut ca o sa le invat pe parcurs.

“Pai oriunde. Pot sa scriu oriunde”. Nenea iti zice “las’ ca ne descuracam noi” si te cheama la munca. Esti repartizat la sectia economic, ca si asa le plecase un om si aveau nevoie de cineva care sa alerge pe la conferinte. Vine si ziua primei conferinte. Una banala, in care se anunta niste rezultate la trimestru. Te asezi cuminte, pregatit sa notezi. Cand incep aia sa vorbeasca te iau transpiratiile. Cifrele le intelegi tu, dar parca folosesc niste cuvinte mai ciudate, niste indicatori de care nu ai auzit. In plus, altii pun niste intrebari pe care tu nu le intelegi. Si in timp ce rumegi toate informatiile astea, pac, se termina conferinta. Nu ai notat mai nimic dar trebuie sa bagi repede un material. Naspa rau.

“Oare pe politic e la fel?Dar pe social?”. Raspunsul e simplu: DA. Fiecare domeniu necesita un bagaj de cunostinte despre care dragutii de profesori nu au pomenit nimic. Te-au intoxicat cu teorii si reguli de redactare pana ti-a iesit pe nas. Au uitat insa sa-ti spuna ca, pentru a avea sanse cat mai mari, trebuie sa incepi inca de prin anul II sa iti alegi o “specializare”. Sa incepi sa urmaresti tot ce se intampla in zona respectiva, sa te obisnuiesti cu limbajul, sa-ti bagi in sertare toate informatiile de background, istoria si oamenii reprezentativi si tot asa. Pentru ca nu exista jurnalist. Ci doar jurnalist de politic, business, sport etc. Cu cat  acumulezi din timp informatii despre aceste domenii, cu atat iti va fi mai usor sa inveti meserie. Si nu uita ca un material in care spui tampenii, din ignoranta, te decredibilizeaza si in fata oamenilor din industria respectiva.

P.S. Apropo, cand il mai vedeti pe mega-fantasticul profesor Mihai Coman, sa-i spuneti ca nu e suficient sa va spuna acest lucru, asa…intr-o doara.