Scrisoare deschisa

Cand spui despre cineva ca este prost, lenes, rau, prefacut, neprofesionist  sau ce-ti mai trece prin cap trebuie sa si demonstrezi. Acum, cand cineva afirma ca jurnalistii sunt in marea lor parte (atentie, nu toti) “un fel de n-ar mai fi”, niste angajati care stau pe internet si scriu fara sa cunoasca felia de realitate de care se ocupa, trebuie sa si argumenteze.

Asadar, haideti sa ne inchipuim urmatorul scenariu: esti ziarist si ai de scris un material. In redactie nu exista conexiune la internet iar telefonia mobila nu exista. Mai mult decat atat, nu exista nicio televiziune de stiri. Iar agentiile de stiri sunt la inceput. Nu pot acoperi nici ei chiar tot, asa cum fac astazi.

Ajungi in redactie si trebuie sa propui 2-3 subiecte de pe domeniul tau. Pe sanatate sa zicem. Trecem peste procesul analitico-creational si presupunem ca ai gasit. Acum treci la etapa urmatoare: culegerea de informatii. Fara internet, televiziuni care transmit in direct conferintele de presa de la Ministerul Sanatatii sau interviuri cu ministrul, fara agentiile de stiri care iti spun ca s-a mai votat un proiect nou si tot asa.

Prin urmare, iti iei picioarele in spinare si incepi turul de onoare. 3-4 spitale, minister, ambulanta. Ca sa fie tacamul complet ne imaginam ca este luna februarie si -5 grade C.

Pe unde mergi trebuie sa te mai bage si lumea in seama ca sa afli ceva. Iar pentru asta trebuie sa fi fost de cateva ori prin locurile cu pricina, adica faci treaba asta de 1-2 ani. Afli tot ce-ti trebui si te intorci sa scrii. Odata ajuns in fata calculatorului bagi repede ce ai aflat si te trezesti ca ai nevoie de background. Cum internetul nu exista esti nevoit sa apelezi la hardul propriu. Adica la cunostintele tale, la tot ce ai acumulat prin experienta si documentare de-a lungul timpului. Fratele Google nu exista ca sa gasesti un material scris de altul si sa bagi rapid un copy-paste. In fine, termini treaba si te duci linistit la o bere. In cartile de specialitate acesta ocupatie este cunoscuta sub dennumirea de jurnalism.

Prin comparatie, incerc de ceva vreme sa gasesc o denumire pentru meseria practicata astazi si care, in mod fraudulos si magaresc, si-a asumat aceeasi denumire.

Din toata povestea de mai sus, cel mai important lucru care trebui retinut este urmatorul: ACESTE FAPTE SUNT REALE PERSONAJELE FIIND INSPIRATE DIN REALITATE. EXISTA JURNALISTI IN VIATA SI IN PUTERE CARE AU FACUT ASTA ANI DE ZILE.

RUGAMINTE: Voi ce astazi va spuneti ziaristi si adormiti cu zambetul pe buze si legitimatia sub perna, inchideti-va mobilele pentru o zi, scoateti calculatoarele din priza si nu deschideti televizoarele. De-abia apoi incercati sa umpleti ziarul. Apoi, obositi, frustrati si cu treaba neterminata lasati-mi un mesaj si va pun eu in contact cu oamenii care au muncit in modul acesta. Stiu ca vi se par niste genii si super oameni. O sa ramaneti surprinsi insa de normalitatea lor. Nu sunt decat meseriasi.

P.S. Nu va cere nimeni sa faceti asta zi de zi si nici sa renuntati la tehnologie. Ar fi absurd. Tot ce trebuie sa faceti este sa mai iesiti totusi din cand in cand si in strada. Atat.