Nu vreau sa te cunosc!

“Ti-am spus cum ma cheama, mi-ai spus cum te cheama…a fost o conversatie buna”. Replica e din “Ultimul Samurai”, cu Tom Cruise. Si-mi place la nebunie. Din pacate, imi dau seama ca-mi place nu pentru ca rezonez cu adevaratul mesaj al acestei “zicale” orientale, ci din cu totul alte motive. 

In film, samuraiul care a rostit aceasta replica vroia sa-l invete pe Tom Cruise despre ceea ce inseamna rabdare, despre modul in care samuraii percep primul contact dintre doi oameni care nu se cunosc, despre ceea ce inseamna sa respecti dorinta celuilalt de a inceta o conversatie si poate despre multe alte lucruri la care nu ma gandesc acum.

Problema e ca mie imi place pentru simplu motiv ca nu mai am rabdare sa cunosc si sa vorbesc cu nimeni in afara celor cativa prieteni minunati, pe care Dumnezeu a tinut sa-i intalnesc. Ma simt atat de obosit si de incorsetat de micile roluri pe care trebuie sa le joc in fiecare zi, de problemele ridicate de aceste vremuri oribile, incat caut cu disperare refugiu si confortul oferit de intalnirea cu oamenii care imi sunt dragi. Doar cu ei. Atat. Si-mi pare rau, pentru ca stiu ca ei nu sunt singurii oameni care ma pot face sa ma bucur de viata. Dar ce folos ca stiu, daca nu mai am rabdarea sa-i cunosc? Ma enerveaza toti si toate si de multe ori imi vine sa-i raspund cu , cu nervi, raceala, cu exact aceleasi cuvinte din film oricarei persoane care vrea sa vorbim mai mult decat cred eu ca este necesar.

Si culmea e ca nu sunt o persoana rece, timida sau instrainata. Pur si simplu am devenit asa fara sa-mi dau seama. Si sincer, nu cred ca din cauza mea:) Am ajuns, si cand spun “am” ma refer la noi toti, sa ne zambim, sa iesim la o tigare sa socializam (poate chiar si la o bere in oras), sa ne intrebam de sanatate si de parinti si sa stam cu ochii pe ceas asteptand cu nerabdare sa plecam la ai nostri.