Bloguri pline de flegme

Observ ca au reinceput flegmele bagate la tipar. Cu singura precizare ca nu se mai desfasoara cu precadere in pagini de ziar, ci pe bloguri. Si asta, pentru ca imaculatii in cauza fac parte din esalonul 3 sau 4, motiv pentru care nimeni nu o sa le dea VREODATA spatiu “de emisie”. Ala costa.

Ma simt obligat, inainte sa imi continui tirada de mic proletar, sa precizez faptul ca atitudinea reprobabila a domnului Sutu cu ocazia interviului la care a aceeptat sa raspunda, nu are nimic de-a face cu acest post. De altfel, fundamentul rationamentului si dezamagirii mele se regaseste in postul la care am facut referire in primul link. Prin urmare evitati sa gasiti un motiv ascuns legat de motivul ce ma impinge sa scriu aceste randuri.

Revenind la tema acestor randuri pline de “venin”, ma intreb care e motivul pentru care Dumnezeul blogurilor nu intreupe conexiunea la net unor persoane precum Cristian Sutu si Costi Rogozanu in momentul in care observa ca respectivii au scris asta si asta.

Ce naiba il poate face pe un individ relaxat, impacat cu el, cu lumea si cu Dumnezeul lui sa scrie asa ceva?… Dorinta de a schimba ceva?…

“Realitatea si Antena 3?”…Prezent!… “Nota 2. Treceti la loc, in banca”

Cum naiba de transmite OTV in direct, de cam 15 minute, imagini de la locul incendiului, in timp ce Realitatea si Antena 3 au 2 poze si 3 reporteri cu comentarii tampite?

Jur ca nu inteleg! Si chiar stiu cu ce se manaca munca in televiziune. Inteleg sa ajunga unul cu 5 minute.Hai 10. Maxim. Fratioare, esti TELEVIZUNE DE STIRI!!!! Daca esti pe locul 2 ai pierdut. Stirea e ACUM. ACUM o dai in direct. Altfel, ascult la radio.

Jenibil.

Bravo OTV!

P.S.: Scuze nu exista. Ca ala s-a nimerit acolo si ca noi aveam toate echipajele la 3 crime si 5 violuri. “N-am avut cum”. In niciun business, indiferent de domeniu, nu ai dreptul sa faci o astfel de greseala. Explicatii sunt 1000. Rezultatul e unul singur. Ca la fotbal: in istorie o sa ramana rezultatul. Penalizari uriase trebuie date. Fara mila. Pentru toti sefii si angajatii responsabili. Pentru toti, fara exceptie. Sunteti praf. Rusine!

Update 1.

E de belea Mirela Voicu. Auzi comentariu: “Sa speram ca Dumnezeu e acasa si biserica Armeneasca nu o sa pateasca nimic”. Saraca, mi-e mila de ea. Nu e deloc usor sa intri in direct la astfel de evenimente si sa trebuiasca sa umpli spatiu de emisie, minute sau zeci de minute. Pe bune.

Interviu cu Simona Ionescu

Cand a auzit ca am rugat-o si pe Simona Ionescu sa participe la interviul acesta, un bun prieten, jurnalist vechi care o cunoaste personal pe Simona, mi-a spus: “Aaa, i-ai scris si Simonei. O sa-ti raspunda cu siguranta si-o sa vezi ca nu o s-o dea cotita”. Ce pot sa zic…a avut dreptate.

Si ma face sa-mi para rau ca nu i-am intrebat pe toti si cat de dor le este de perioada in care presa insemna sa cauti stirea, sa o gasesti si sa o arunci repede in pagina, trecand la cautarea urmatoarei. Fara telefon mobil, fara mail, fara masina de servici la scara, fara laptop-uri si Google. De perioada in care ei au invatat presa in timp ce o faceau, in fiecare zi, fara prea multi profesori. Cand politicienii respectau mult mai mult jurnalistii si presa, in ansamblul ei. Nu apucase sa devina o simpla activitate economica pe care o masori calculand profitul de dupa impozitare. Atunci le cam tremurau chilotii daca erau prinsi cu vreo vrajeala. Acum…isi scot chilotii si tot ii doare la basca.

Iti multumesc si tie Simona pentru franchete si faptul ca ai acceptat sa raspunzi.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
SIMONA IONESCU: Imi e de ajuns un singur cuvant: ANEMICA. Ca o catea lesinata.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
S.I: Avid de senzational, extrem de critic, chiar daca nu e foarte bine informat, debusolat.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
S.I.: Extrem de rar, pe vremea cand lucram in presa “serioasa”. Rar, doar pentru ca eram femeie, nu din alt motiv. Indivizii cu bube-n cap au o anumita jena fata de ziaristele de pe Investigatii. Probabil ca le e teama sa nu se trezeasca cu o poseta in cap. Cu poseta n-am dat, dar sunt “spiciuri” cu care poti sa eviti tentativele de mituire.

Interviu cu Tiberiu Lovin

Citind  asta pe blogul lui Tiberiu Lovin am fost atins la bibilica in secunda doi. Oare chiar in halul asta s-a ajuns? Ma intreb si eu ca babele. Faza cu nu-l dam afara, il dam doar in judecata este fantasmagorica. Cititi ca e prea tare.

In fine, revenind la interviu vreau sa-i multumesc si pe aceasta cale pentru faptul ca a acceptat sa raspunda. Si mai ales pentru modul in care a facut-o.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
Tiberiu LOVIN: Politica, violator si corupator. Presa a fost victima si curva.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
T.L.: Nu-mi vin.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
T.L.: De multe ori. Daca eram “orientat”,de mult nu mai citeam ziarele sau scriam,ci faceam castele de nisip in Spania. Dar eu sunt un visitor si vreau sa castig bani cinstit. E o aberatie, stiu, numai ca altfel nu pot.

J: Cum comentati faptul ca TOTI jurnalistii afirma, la fel ca in politica, ca CEILALTI sunt cumparati? In sensul ca, urmand cea mai simpla logica, daca eu spun ca tu furi, iar tu spui ca eu fur si nu exista nicio instanta care sa decida cine fura, atunci CINE NAIBA FURA?
T.L.: Generalizare este prima greseala. Sunt politiceni si politicieni, la fel jurnalisti si gurnalisti. Numai unii fura . Aia care au curaj si n-au constiinta.

Interviu cu Victor Ciutacu

Tinand cont de faptul ca Victor Ciutacu are un numar egal de simpatizanti si de “dusmani”, mi-as dori ca acest post sa nu genereze comentarii pro sau contra raspunsurilor sale. Sau mai rau, pro sau contra persoanei. Sa fie doar citit cu luciditate si fara pasiuni. Iar comentariile sa nu vizeze persoana mai mult decat este cazul. Nu as vrea ca popularitatea lui sa umbreasca mesajele transmise de el.sau scopul final al acestui interviu. Prin urmare, va rog sa va abtineti de la a-l injura sau de la a-l ridica in slavi. Important este ceea ce spune. Asta nu inseamna sa nu comentati. Echilibrul este insa cuvantul de ordine.

Si inca ceva, ce este valabil pentru toate raspunsurile de pana acum. Problemele din presa sunt extrem de importante si de sensibile si niciun interviu nu va putea sa le cuprinda sau sa vina cu solutii complete si finale. Asadar, va fi foarte usor, oricui, sa gaseasca lacune in vreo intrebare dar mai ales intr-un raspuns. Scopul nu este de a gasi motive de scandal/cearta/sau critica. Ci, acela de a atrage atentia, incet-incet, asupra problemelor.

Ii multumesc si lui pentru faptul ca a acceptat sa raspunda si ii astept si pe ceilalti.
JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani? VICTOR CIUTACU: Curve si consumatori, dar nu stiu exact care-i care.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
V.C.: Naiv, romantic, perseverent.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
V.C: Evident. Oric(in)e are un pret. Se pare ca al meu e mult prea mare pentru piata din .ro. Deci raman sa plivesc orezu’ pe plantatia mogulului; asta sau altu’.

Un ochi rade, altu-mi plange

Dar vai, vai ce-mi citira ochisorii?!! E posibil asa ceva?

Am ajuns pe blogul lui Catalin Cocos, via Tiberiu Lovin, pe care il astept inca sa imi raspunda la micul interviu. Mai ales ca a promis.

Revenind la Catalin Cocos nu pot sa spun decat atat: IMI PARE FOARTE RAU PENTRU EL SI PENTRU CEI CA EL. Imi pare rau din toata inima mea. Am avut norocul sa ies la timp din mocirla. Indemnat de batranii pe care, daca nu ii ai, trebuie sa ii cumperi. Cu 1-2 beri .

Ce sa mai zic???? La cat mai mute bloguri despre infectia din presa. Daca presa este cainele de paza al societatii, in relatia cu puterea, blogurile responsabile trebuie sa devina rapid cainele care pazeste cainele. Mai ales ca se cam da la dulce cainele asta de paza, numit mass-media

De ce imi rade un ochi? Pentru ca scriu, obsesiv ar spune unii, despre mizeriile din presa, fara sa intru in can-can-uri, de aproape un an si jumatate. Reactiile au fost destul de limitate. Iata insa ca, pe masura ce apar din ce in ce mai multi care scriu despre adevarul din institutiile de presa si lasa deoparte micile razboaie personale sau mai stiu eu ce non-stiri, se naste o atitudine. E primul pas. La mai mare.

Si i-as mai spune ceva lui Catalin: Ai mare grija ce decizii iei. Sa nu crezi ca in alta parte e altfel. Cei cu coloana vertebrala nu pot supravietui in presa decat cu mari sacrificii. Si vei ajunge la o varsta ceva mai inaintata, in vreo redactie de rahat, plin de amintiri si regrete. Get out, frate! Now! Nu merita sacrificiul. Faima, banii si confortul il monopolizeaza rapid “vedetele” de presa. Restul…mai rau ca soldatii aia din prima linie. Total dispensabili.

Interviu cu Mihnea Maruta (reloaded)

Iata si justificarea postului anterior:

JAPONEZUL: Cum aţi descrie, în 10 cuvinte, relaţia dintre presă şi putere din ultimii 4 ani? MIHNEA MARUTA: Rătăcirile devin identităţi, banul – politică editorială. Singura şansă – citiţi tot.

J: Care sunt primele trei adjective care vă vin în minte când vă gândiţi la consumatorul de presă din România? M.M: Îndobitocit la tv, pierdut de ziare, regăsit pe net.

J: Vi s-au oferit, de când aţi început să practicaţi această meserie, bani pentru a îngropa un subiect sau pentru a promova unul? M.M: Bani, nu. Am primit “doar” telefoane prin care mi se cerea să opresc articole sau să modific abordarea unor subiecte.

J: Cum comentaţi faptul că TOŢI jurnaliştii afirmă, la fel ca în politică, că CEILALŢI sunt cumpăraţi? În sensul că, urmând cea mai simplă logică, dacă eu spun că tu furi, iar tu spui că eu fur şi nu există nicio instanţă care să decidă cine fură, atunci CINE NAIBA FURĂ?
M.M.: Nu toţi jurnaliştii afirmă aşa ceva. Din păcate, tagma noastră este judecată tot mai des la grămadă, din cauza acelora dintre noi care apar la tv. În fapt, marea majoritate a oamenilor din redacţii îşi face meseria onest. Dar de dat bani, se dau. Există ziarişti care iau şpagă, acceptă favoruri sau percep “taxe de protecţie”.

Mihnea Maruta. Al treilea invitat care a raspuns.

Pana ajung sa postez raspunsurile lui Mihnea Marunta la interviul “solicitat”,  va rog sa le cititi aici. Poate unii o sa inteleaga, citind aceste randuri, traiectoria lui din ultimii doi ani.

Iti multumesc si tie, Mihnea, pentru onestitate. In alte vremuri, ar fi contat mult mai mult decat o simpla apreciere pe un blog. Dar, sunt convins ca stii asta. Ma gandeam ca ar fi bine sa afli ca sunt mai multe persoane care impartasesc acelasi set de valori. Dar, la urma urmei, cine e Japonezul? .

Interviu cu Crina Dunca

Iata ca nu a trecut mult timp si un al doilea invitat a raspuns. Si, spre bucuria mea acesta a fost Satmareanca. La un moment dat, in dreptul Satmarencei, la blogroll-ul meu, aparea la caracterizarea ei urmatorul lucru: “Un jurnalist cinstit”. Asa am considerat eu ca o pot caracteriza cel mai bine, in urma lecturarii blogului ei. Sau poate ca mai am si niste informatii . Dupa aceste raspunsuri pot spune fara nicio urma de indoiala ca am fost inspirat. Si cand spun cinstit ma refer in primul rand la modul in care se raporteaza la meserie, public si problemele presei din Romania. Multumesc Crina.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?
CRINA DUNCA: Un căţeluş blând care latră din când în când de foame.

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?
C.D.: Depinde la care presă te referi. Tirajele principalelor ziare arată că e avid de scandal ieftin şi fete dezbrăcate, dar există, totuşi, şi un alt tip de cititor care vrea doar să fie informat, care ştie să-şi culeagă informaţia din mai multe părţi şi care ştie face diferenţa între un articol bine documentat şi unul scris pe marginea şanţului.

J: Vi s-au oferit, de cand ati inceput sa practicati aceasta meserie, bani pentru a ingropa un subiect sau pentru a promova unul?
C.D.: Nu o dată. Am refuzat, ca să fie clar

Interviu cu Cristian Sutu

Cu toate ca domnia sa binevoieste a califica intrebarile mele ca fiind naive, eu am sa-i multumesc domnului Sutu pentru ca si-a pierdut probabil….. 2 minute din timpul sau pentru “a raspunde” la aceste intrebari. Atitudinea, seriozitatea vis-a-vis de un subiect extrem de serios si raspunsurile le las la aprecierea voastra. Eu vreau sa subliniez un singur lucru. De fapt doua . N-am abordat si nu o sa abordez niciodata problemele din presa superficial, iar de asta cred ca v-ati convins. Cat despre naivitate…..hihihihi. Sunt cativa prieteni care sunt sigur ca deja zambesc. Inclusiv eu am inceput

Sper, de fapt stiu ca o sa am mai mult succes cu urmatorul invitat care va raspunde. Pana atunci…enjoy.

JAPONEZUL: Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani? Cristian SUTU:Unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, acceptabilă. (Dacă-mi mai sunt permise cîteva cuvinte, aş mai spune aşa: n-o suport pe Monica Iacob Ridzi! )

J: Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania? C.S.: N-am

Interviul. Lectia nr. 2. (model)

Interviul, ca orice gen jurnalistic – de fapt, ca orice actiune din viata unui om – are cateva reguli. Imi asum riscul sa le enumar eu.

Asadar:

1. Documentarea. Inainte sa intrebi pe cineva ceva, orice, trebuie sa te documentezi in ce priveste opera/lucrarea respectivului. Adica, trebuie sa stii ce a scris/compus/descoperit/facut..etc. Apoi, trebuie sa incerci sa afli ce istorie are in spate din punct de vedere al familiei, educatiei, culturii, fara a intra in can-can-uri. Urmatorul pas il reprezinta studierea istoriei personajului in raport cu problema pe care vrei sa o abordezi in interviu. In mare, daca le faci pe acestea, pentru inceput esti foarte bun.

2. Pregatirea intrebarilor. Luand in calcul descoperirile facute in urma aplicarii punctului 1, incepi sa pui pe hartie o serie de intrebari, avand grija ca acestea sa urmeze un fir logic. Un fir care trebuie sa constituie, in final, coloana vertebrala a concluziei. Pentru ca orice interviu are o tema. Iar cititorul trebuie sa afle in final ceva.

3. Pregatirea propriu-zisa. Pe scurt: Alegerea hainelor (ca doar nu te duci la un intelectual serios imbracat in trening sau blugi cu tricou imprimat, chiar daca asa te imbraci tu de obicei. La fel cum nu te duci la un lider de sindicat imbracat in costumul de la nunta. O camasa, la blugi, e suficienta in cazul astora). Asternerea intrebarilor pe o hartie. In cazul in care le uiti. Verificarea bateriilor de la reportofon. Si, preventiv, 50 de tarie daca ai emotii.

4. Scoaterea interviului. Asculti de 100 de ori si bagi in calculator, in Word, transcrierea interviului, asa cum il auzi. Adica, cuvant cu cuvant.

5. “Perierea” interviului. In 99% din cazuri trebuie sa adaptezi interviul la forma scrisa. Aici, intervine talentul fiecaruia

6. !!!!!!! Inainte de toate astea iti intrebi seful daca poti sa faci interviul respectiv si cam ce teme poti sa abordezi.

Acestea fiind zise, si asumandu-mi faptul ca am urmat toi pasii enumerati dar si faptul ca personajul principal nu o sa accepte aceasta intalnire virtuala, am sa purced la drum. Personajele carora doresc sa le iau interviul sunt urmatoarele: Mihnea Maruta, Crina Dunca, Victor Ciutacu, Simona Ionescu, Tiberiu Lovin, Oana Dobre, Catalin Tolontan, Cristian Sutu, Vlad Petreanu, Cristian Patrascanoiu.

Intrebarile sunt urmatoarele:

1. Cum ati descrie, in 10 cuvinte, relatia dintre presa si putere din ultimii 4 ani?

2. Care sunt primele trei adjective care va vin in minte atunci cand va ganditi la consumatorul de presa din Romania?

Grasa de Cotnari si culturalizarea prin discount

Cum dracu’ se face ca, la 20 de ani dupa spectacolul din Piata Universitatii, cele mai baute vinuri sa fie Rieslingul de Jidvei, Grasa de Cotnari, Pinot Noir de Murfatlar si alte otravuri de genul asta? Cum e posibil sa mai auzi inca, in jurul tau, in carciumi: “Ce bem frate?!Hai sa luam o Grasa cu un Pepsi!”.

Cum e posibil sa ai vinuri de import la 18, 20, 22 lei (pret de raft in supermarket) si sa geama cosurile din Carrefour de rieslinguri de Jidvei? Sa nu mai vorbesc de “cunoscatorul” care comanda, cu emfaza, o “Fata culcata in iarba”.

Stai si te uiti ca boul, in meniu, si ramai cu gura cascata cand vezi vinuri de genul celor enumerate mai sus, alea romanesti, la preturi de 30-40 lei. Si tot ca un bou te intrebi de ce patronul respectiv nu a adaugat pe lista, la aceiasi bani, un vin din Chile, Argentina sau Australia. De ce nu vrea sa il invete pe marlanul roman ca in afara de Premiatul “porumbel”, melteanul in cauza poate bea un Saugvinion Blanc din Chile care o sa-i atace neuronul mult mai putin decat otrava aia?

Pai, din acelasi motiv pentru care

De ce mi-e sila de romani?

1. Pt ca pana si blogerrii au partipriuri. Iar ei ejaculeaza la 15 vizite si 3 comment-uri in plus….ce sa astepti de la un politician? Macar ala stie ca 5.000 euro ii asigura un concediu.
2. Pt ca in Romania schema e urmatoarea: eu iti dau tie, draga partid (nu conteaza care) 50.000 euro (suma e asa…la misto. Pot fi 100.000 sau 1 milion in fct de putere). Alti 50.000 ii dau in satul, comuna X si ies primar (la propriu ii dau. Din poarta in poarta). Dupa ce ii dau si partidul meu castiga, la primele alocari bugetare primesc triplu, cvadruplu suma data. Cu acei bani aleg sa renovez caminul cultural. Atunci te sun pe tine, fratele meu alb, iti dau tie lucrarea si imi dai si mie x% din profit. Nu conteaza ca imi pui pretul pe metrul patrat dublu decat in Polonia, iar finisajele sunt mediocre. aplicati metoda la scara larga si o sa intelegeti ce inseamna sa ai “obligatii”.
3. Pt ca ipocritii de ziaristi (patroni,redactori sefi) au batut palma cu statul si au luat/iau publicitate de la stat. Consecintele le stiti (daca nu…iesi de pe blogul asta… ACUM)
4. Pt ca dupa 19 ani, vedetele de presa inca se mai intreaba la televizor sau pe bloguri ce se intampla cu politica romaneasca sau cu fotbalul romanesc dupa ce a luat bani sa taca. I-au luat direct, sub forma de spaga, sau indirect prin salariile uriase, comparativ cu salariul mediu, dupa ce patronul a batut palma cu puterea.
5. Pt ca Zoso a fost un subiect de discutie
6. Pt ca procurorii DNA se ocupa de nenorocirile din fotbal dupa 19 ani si incep cu anchetarea lui Prunea care i-ar fi recomandat lui Penescu un arbitru. Zi sa-ti moara mata, domnule procuror, ca acum ai aflat sau ca asta e buba?
7. Pt ca Ciutacu, Ioanitoaia si altii sunt prieteni cu toti. Calin, Ion, Crin, Madalin, Gigi….ati inteles ideea. Tine de exprimare. Cd ii aud ca zic: i-am zis lui Crin ca a gresit, ma umplu de coji pe creier. Orgoliu de barbatei. De baietasi care vor sa se auda si au oglinzi in toata casa.

Si-au tradat meseria si pe noi. Mare scofala!

N-am urmarit sa vad cat si ce s-a scris in blogosfera despre  acest subiect. Important e sa se fi scris. Pentru ca acesta este un adevarat subiect ce trebuie abordat de bloggeri.

Avem niste televiziuni si avem niste invitati. Televiziunile iau bani de la stimabilii politicieni pe parcursul campaniei electorale. Chiar CNA a zis asta. Un cadou extraordinar pentru imaculata presa. Si asta, nu pentru ca nu ar fi dormit bine jurnalistii, dragii de ei. Nu ca ar fi avut ceva mustrari de constiinta. Ci pentru ca, acum, imediat vor scoate in fata hartiuta de la CNA. Buuuuun.

Acum, cine crede ca asta e stirea se inseala amarnic. Pentru ca asta nu e nicio noutate. Aaaaa, ca pana acum banii se luau si se declara, cu capul in vant, ca nu e adevarat, e cu totul altceva. Dar nu e stire. Stirea e ca, s-a demonstrat, in sfarsit, banii respectivi nu erau dati doar pentru o simpla aparitie. Ci pentru INTREBARILE RIDICATE LA FILEU. Scrise chiar de invitati, in unele cazuri.

Toti o sa zica ca nu e adevarat. Deja au afirmat asa ceva. Sau ca sa vorbim cu departamentul de marketing, ca el/ea nu stie nimic.

Ce rusinos, ce trist si cat de milos e Dumnezeu. 

Risipa

Astazi am sa fac o exceptie si am sa ma refer la cateva aspecte care nu tin de jurnalism. De fapt la un singur aspect care ma intristeaza putin. Si ma dezamageste profund. Si anume la “zbaterile”, atat de inutile ale majoritatii bloggerilor, care vorbesc despre politica. Cunosc foarte bine mecanismele care declanseaza dorinta de a comenta, de a arata cate stii si ca tu ai dreptate, de a incerca sa-l convingi pe celalalt ca greseste samd. O parte din ele functioneaza si in cazul meu, doar ca principalul resort in a scrie despre neregulile din presa la mine este altul.

Stiu ca unii dintre ei sunt pasionati. Si asta o simti imediat. Foarte multi insa sunt ca la un meci de fotbal. Si-au luat seminte si acum comenteaza. Dar, indiferent de categoria din care fac parte, consuma atata energie si-si risipesc talentele intr-un mod care reuseste chiar sa ma enerveze de multe ori. E posibil sa supar pe unul-altul, dar adevarul e ca ii consider atat de naivi si de rupti de realitate incat nu cred ca mai au vreo sansa. Iar cand ii vad pe “fanatici” deja ma apuca dracii. Sunt unii care apara cu atata pasiune pe cate un jegos de politician sau partid incat te intrebi daca omul ala e sanatos, daca poate functiona in societate. Si asta pentru ca, fara dubii, e anormal.

Din intamplare cunosc destul de bine mecanismul politic, felul in care merg lucrurile si se iau deciziile, modul in care gandesc oamenii implicati in politica si interesele care ii mana in lupta. 

Un comentariu excelent de pe cotidianul.ro

9. Inima-Rea:

20 Noiembrie 2008 (12:14)
Jurnalistul adevărat ajunge jurnalist printr-o întîmplare fericită, şi rămîne jurnalist belstemîndu-şi soarta. Ceialaţi nu sînt decît negrişori buni la toate.

Comentariul este un raspuns bestial, valabil pentru multele intrebari fara raspuns legate de presa, de conditia jurnalistilor, de profesionalismul lor, de cinstea acestora. E dat de un cititor care a pracurs acest material. “Batranii” din presa – si nu vechimea iti confera acest statut- inteleg cel mai bine mesajul trist din aceste cuvinte. Respect pentru ei. Pentru jurnalistii adevarati. Pentru negrisorii infumurati si guralivi….

A fost odata ca niciodata….

“Oricât v-ar părea de naiv, ziarul nu este al patronului şi nici al redacţiei, ci al celor care-l citesc. Cine nu înţelege acest lucru, cine nu trece dincolo de patetismul unui asemenea enunţ, cine-şi imaginează că “acesta este un business şi punct”, “ca oricare altul”, se va confrunta, mai devreme sau mai târziu, fie cu ameninţarea falimentului, fie cu plecări masive din echipă şi pierderea credibilităţii.”

Asta zice un jurnalist. Hahaha. Jur ca nu rad de el. Nu-l consider in niciun fel. Nici naiv, nici rupt de realitate. Pur si simplu nu-l judec pe el ca individ. Cine ma citeste stie ca nu dau nume (cu exceptia a 3-4 “vedete” de presa), nu ma iau de oameni, nu port razboaie cu nimeni. Doar ca aceste randuri ma fac sa hahahhaha. E foarte tare. Sunt convins ca a avut cele mai bune intentii cand a scris asta. Ce ma deranjeaza putin este faptul ca transmite o idee pe cat de copilareasca (si e surprinzator, tinand cont de experienta domniei sale) pe atat de gresita. Si exista riscul sa-l creada vreun tanar jurnalist.

E DOAR UN BUSINESS FRATILOR. Nu mai bagati prostii in cap copiilor. Ca o sa ramana niste neadaptati, intr-un mediu

O greseala de logica

1. Politicienii sunt corupti. Adica primesc bani in schimbul unor favoruri care se materializeaza tot in bani (vezi atribuiri de contracte) sau in numiri pe diverse functii. Mai sunt variante dar ne oprim aici.

2. Banii aflati in visteriile partidelor vin, in mare parte, din buzunarele celor care au beneficiat de astfel de favoruri, sub forma de donatii. Bani murdari. Patati. Cel putin asa ne zice presa.

3. Aceiasi bani ajung, cu ocazia campaniilor electorale, in conturile televiziunilor. In urma platilor efectuate pentru publicitatea electorala sau pentru participarea la emisiunile electorale.

4. Din acele sume, jurnalistii care scriu despre banii murdari ai politicienilor isi iau o parte din salariu.

5. INTREBARE: Daca eu spun ca – si aici ar urma lista cu miile de jurnalisti ce lucreaza la toate trusturile din tara – sunt platiti de PSD, PNL, PDL +restul comit cumva o greseala de logica sau de orice alt fel?

Bai…..astia! Am si eu cateva intrebari.

Un poco de rusine v-a mai ramas? Vorbesc cu voi, cu ziaristii astia care luati salarii de la 2.000 de euro in sus (75 de milioane vechi, adica). Condamnati “smecheria” la televizor si in ziare si apoi va vad pe la cafenele de fite, pe la restaurante scumpe, conducand masini scumpe? O sa ziceti ca ii meritati, nu? Ca munciti? Bai labelor, munciti pe jumatate cati ceilalti si stiti asta. De unde dracu au stapanii vostri bani sa va plateasca si cu 5.000 de euro, cat n-are nici un director de la o firma privata? De unde or avea, frate, banutii astia daca toate merg asa de prost? De la publicitate? Pai daca economia merge prost de unde au firmele bani sa va plateasca publicitatea? Hai ca stiti voi…

Cand iesiti pe sala la o tigare, cu colegii vostri care alearga pe teren sa va aduca voua informatii, pentru maxim 1.000 euro/luna ( in cel mai fericit caz. Sunt putini astia. Putini rau ), cum e sa va uitati in ochii lor si sa mai aveti si gura mare?

Flegme intrate la tipar

Sunt convins ca ati observat, in ultimii ani, aparitia unui altfel de razboi mediatic. Un razboi in care ambele tabere sunt formate din jurnalisti. Un razboi in care respectivii nu se dueleaza pentru a apara vreun politician sau om de afaceri. Ci se improasca reciproc cu rahat. Au la indemana pagina de ziar sau minutele pe sticla si si-o trag pe la spate mai rau ca Naomi.

Sunt atacuri personale pe care multa vreme nu le-am inteles. De ce sa scrie un jurnalist despre un coleg de breasla ca e tampit, sa sugereze ca e spagar sau neprofesionist? De ce sa iti decredibilizezi profesia? Pai e foarte simplu. Pentru ca ei nu mai sunt de multa vreme ziaristi. Sunt deja vedete. Meseria lor nu e de a informa si a ajuta publicul sa descifreze evenimentele politice sau economice. Meseria lor este aceea de VEDETA. Si, cum Simona Senzual se cearta cu mai stiu eu cine, care a zis nu stiu ce despre ea, asa si stimabilii jurnalisti si-o trag in barba pentru a-si apara “imaginea”.

Inainte, inainte de tembelizare, ziaristii din vremurile trecute, se mai certau si ei. Ca deh,